1. No category

Sãgetãtorul
Nr. 888  21 octombrie 2014  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“
Mirajul poeziei şi al dansului
L
a Biblioteca Judeþeanã „Dinicu
Golescu“, în cadrul Salonului cãrþii
argeºene ºi al întâlnirii Asociaþiei
folcloriºtilor argeºeni „C. RãdulescuCodin”, sãptãmâna trecutã au fost lansate
douã cãrþi. Prima aparþine domnului Cezar
Neacºu din Mãþãu-Mioarele, Ultimul zar
(versuri), Editura „Larisa”, Câmpulung,
iar cealaltã – Mirajul dansului, volumul 2,
Editura „Alean”, Piteºti – continuã
proiectul coregrafului Dorin Oancea, acela
de a realiza o enciclopedie a dansului în
mai multe volume. Aºadar, pe rând despre
fiecare, în ordinea lansãrii.
Profesorul Cezar Neacºu se dovedeºte
a fi un poet veritabil ºi, citindu-i versurile
(mai ales pe acelea din primele douã pãrþi
ale cãrþii), nu poþi sã nu recunoºti adevãrul
cuvintelor scrise la începutul volumului:
„De poezie avem nevoie întotdeauna ºi
peste tot, în bucurie ca ºi în tristeþe, la
vatra familiei ºi în viaþa publicã, în
îmbrãcãminte ºi locuinþã, în muncã ºi
distracþie, în obiceiuri, în toate gândurile ºi
operele noastre” (R. Wagner). O carte
bunã este un mic univers ºi sunt multe de
spus despre ea, dar trebuie sã mã limitez la
prezentarea câtorva dimensiuni, pe care le
va afla cu uºurinþã fiecare cititor în creaþia
acestui autor.
oezia Ultimului zar se remarcã
printr-o reflexivitate apolinicã, ce ia
forma nevoii de a face drumul înapoi
în timp, dupã „semnele” lãsate, dar fãrã a
rãmâne pe cale, adicã fãrã a cãdea într-un
soi de melancolie cenuºie. Dimpotrivã,
aceastã privire în urmã este fãcutã cu
multã bucurie, împãcare, cu jovialitatea
persoanei împlinite, care priveºte
concomitent în viitor. Aceastã întoarcere
este realizatã cu multã frumuseþe liricã,
muzicalitatea fiind o constantã, ca ºi
resemnificarea cuvintelor pe parcursul
desfãºurãrii textului („cornul inimii”).
Observãm predilecþia pentru contrarii
(„doar...”, „logodnã”), strâns legatã de un
simþ al echilibrului. Acesta presupune
nevoia de compensare, atunci când este
perturbat, ºi complementaritatea forþelor
opuse: calitãþi, stãri, atitudini etc.
Principiul este urmãtorul: întotdeauna
când se pierde ceva se câºtigã altceva ºi
invers. De exemplu, trebuie sã renunþi la
sine dacã vrei sã te gãseºti cu adevãrat. De
jertfã este cu siguranþã legatã deasa
referire la „ranã”, dar tot la jertfã se referã
ºi roua, ca simbol al dimineþii, al învierii
(mã pierd margine/ mã aflu zare/ mã pierd
râu/ mã aflu mare/ mã pierd pas/ mã aflu
umblet/ mã pierd lacrimi/ mã aflu zâmbet//
mã pierd colb/ mã aflu drum/ mã pierd
flacãrã/ mã aflu scrum/ mã pierd sãmânþã/
mã aflu pom/ mã pierd în toate/ sã mã aflu
om, „regãsire”).
predeterminatã. Centrul sãu de greutate,
adicã inima sa îi stabileºte fiecãruia
direcþia cãlãtoriei în jos sau în sus.
În volumul Ultimul zar aflãm o poezie
luminoasã; cel mai bun argument în
aceastã privinþã îl reprezintã poezia
„colindã în nicicând”: la fereastra
trupului/ nicicând pofta lupului/ la
fereastra inimii/ nicicând rana patimii/ la
fereastra gândului/ nicicând glasul
vântului/ la fereastra visului/ nicicând
pasu-nvinsului/ la fereastra zborului/
nicicând umbra norului/ ºi la poarta marea vieþii/ nicicând zãvorul tristeþii. Datoritã
acestei atitudini, pentru autor, nici un strop
de noapte, de tristeþe, ranã etc. nu trece
P
M
otivul fluiditãþii este frecvent în
poezia domnului Cezar Neacºu:
curgerea gândurilor însoþeºte
curgerea vieþilor, a lumii, a tot ce este în
univers, dar autorul nu se lamenteazã în
faþa acestei realitãþi, ci îi înþelege firescul,
precum ºi faptul cã mersul este o condiþie
pentru a ajunge la capãtul cãlãtoriei. De
acesta este legat, bineînþeles, motivul
cãlãtoriei. Deºi toate curg, direcþia în ceea
ce îl priveºte pe om nu este
Virgil Poleacu (IV)
( 19 3 9 - 2 0 0 5 )
Mo tivaţia
iz olării în sine
O aparentã ºi dezavuatã „rupere de
colectiv“ în epoca de tristã amintire a
totalitarismului comunist, atitudine
incriminatã de unii, avea, ºi în cazul
lui, o motivaþie familialã, pe care o
pãstra în suflet, fãrã sã o divulge nici
oezia acestui autor se remarcã ºi
printr-o pregnantã dimensiune
ludicã, fãrã ca ludicul sã însemne
aici un joc gratuit, ci întotdeauna un
instrument la care se apeleazã cu abilitate
pentru a schimba accentele, dar ºi pentru a
da mult farmec poeziei („distanþe”). Lirica
popularã, prin tot ce are ea mai frumos, ºia pus amprenta asupra acestor poeme.
pelând frecvent la tema
deºertãciunii ºi a izbãvirii, strâns
legate una de alta (pentru cã fãrã
conºtientizarea deºertãciunii nu simþim
nevoia izbãvirii), poetul creioneazã foarte
convingãtor portrete ale omului în general,
ale fiecãruia dintre noi, fiinþe prinse mereu
între cer ºi pãmânt, între moarte ºi
nemurire: arareori pãsãri/ ieºim din
zboruri/ pânã la marginea aripei/ unde
aerul ne doare/ ca o despãrþire// iarã
tãcerea/ precum oul se rotunjeºte/ ºi
cuvintele se desprind/ coji sãrutând/
lumina auzului// arareori pãsãri/ ne
întoarcem/ în zborul dintâi/ aripi rãnite
strânse/ pentru ultimul rãgaz („ieºirea din
zbor”). Prin „zborul dintâi” se face o
subtilã referire la vremea întâiului Adam,
cel necãzut, ºi din textul citat reiese
tensiunea puternicã a omului prins între
douã lumi, tinzând continuu cãtre
adevãrata sa patrie, adicã Cerul.
implitatea este o constantã a poeziei
domnului Neacºu ºi ea dã multã forþã
expresiei lirice, este ca o sitã care a
lãsat sã treacã doar ceea ce dã consistenþã
mesajului („Trecere, petrecere”, „Paharul
de rouã”). Citãm integral poemul „Focul
din vetre”: Aveþi grijã de vetre/ mereu/ foc
la ele/ când plecaþi/ înveliþi jarul în frunze/
ºi lãsaþi pe cei tineri/ sã punã pe foc/
ramurile lor./ Dacã vi le stricã cineva/
scãpãraþi-vã lacrimile/ aprindeþi altele
mai sus/ acolo lângã frunze ºi cer/ sau mai
jos/ acolo/ lângã pãrinþi/ sã nu se stingã/
niciodatã…
Alexandru MÃRCHIDAN
(continuare în pagina 10)
A
S
Rememorãri
Virgil Poleacu
P
mãcar prietenilor intimi: tatãl sãu,
avocatul Virgil G. Poleacu, fusese
deþinut politic.
Fiºa matricolã penalã completatã
de Penitenciarul Suceava la 15 aprilie
1952 pe numele deþinutului Poleacu
G. Virgil - nãscut la 3 iulie 1907, în
comuna Arbore, raionul Rãdãuþi,
regiunea Suceava, fiu al lui Grigore ºi
al Virginiei, cu domiciliul în comuna
Frasini, raionul Gura Humorului, fãrã
avere, în trecut, avocat, de origine mic
burghezã, licenþiat în drept, cãsãtorit
cu Georgeta Hertan, apartenenþa
politicã în trecut la Partidul Liberal,
fusese internat de cãtre Direcþia
Regionalã de Securitate a Poporului
Suceava cu ordinul nr. 5829/15.4.1952
ºi „liberat definitiv“, conform adresei
11251/952 a instituþiei de anchetã
menþionate, la 21 iulie 1952.
O detenþie de patru luni în care tatãl
sãu a cunoscut traumele sufleteºti ale
avocatului cãruia i-a fost rãpitã
libertatea de exprimare, drama unei
gratuit, ci reprezintã doar o treaptã dupã
care lumina va fi ºi mai puternicã (vorbeºti
de noapte/ în mine se amurgeºte/ de ziuã,
„spovedanie”). Din cele mai multe texte
rãzbate bucuria vieþii, comunicarea dintre
toate elementele, armonia pe care cel mai
bine o sesizeazã acela care trãieºte aproape
de naturã. Verbul „a roura” este utilizat ca
principala piesã a unor construcþii poetice
deosebite: vorbeºti de flori/ în mine se
roureazã/ cu ghimpi („spovedanie”).
familii etichetate ca fiind „duºmanã de
moarte a poporului muncitor“.
Acomodarea
unui incomod
Dupã evenimentele din decembrie
1989, Virgil Poleacu manifestã „o
libertate de miºcare“ pe care ºi-o
anulase conºtient anterior, poate
pentru a nu trezi suspiciuni între
colegi, unii dintre ei înregimentaþi
fãþiº regimului totalitar, alþii, mult mai
periculoºi, servindu-l din interese
pecuniare în cel mai strict secret…
Virgil Poleacu - spirit independent a respirat cu adevãrat aerul de libertate
abia dupã implicarea sa într-o activitate
care îi oferea satisfacþii, întrucât îºi
„valorifica” ideal capacitatea de expert
în analiza operelor de artã. Întâlnirea,
în vara anului 1999, cu domnul Marius
Farmazon, cel mai apreciat proprietar
al unei galerii de artã din oraº,
„Farmazon Art Galery Piteºti”, situate
pe bulevardul I. C. Brãtianu, avea sã
fie decisivã pentru un nou traiect de
viaþã al expertului în antichitãþi Virgil
Poleacu.
Cu o evidentã emoþie, distinsul
colecþionar de artã Marius Farmazon
evocã ultimii ani de liniºte ºi de trãire
Muzica zilelor noastre
intelectualã, alãturi de dânsul, ai
artistului plastic ºi expertului Virgil
Poleacu: „Galeriile Farmazon ºi-au
deschis porþile la data de 10 mai 1999,
zi cu semnificaþii majore în istoria
României. Întrucât avizul de
funcþionare eliberat de Ministerul
Culturii era condiþionat de angajarea
unui consilier artistic de specialitate,
am început sã mã interesez, în
cercurile artistice ale urbei, de omul
potrivit. Dupã mai multe recomandãri,
am luat-o în calcul ºi pe cea fãcutã de
regretatul pictor Constantin Mosoia,
care mi-a povestit de un critic de artã
foarte priceput, dar ale cãrui date de
contact nu le avea: «Stã mai mult pe la
Bucureºti, mai vine ºi pe la Piteºti
periodic, iar, când vine, mã cautã sã
mai bem un ºpriþ.». L-am rugat pe nea
Costicã ca, atunci când se va revedea
cu d-l Virgil Poleacu, sã-i propunã o
întâlnire cu mine. Aceasta avea sã aibã
loc câteva sãptãmâni mai târziu, întrun mod pe care nu-l voi uita
niciodatã…
Eram plecat pe la Ploieºti, sã
negociez cumpãrarea unui tablou. La
galerie, a rãmas «la comandã» soþia
mea. Când m-am întors, am întrebat ce
se întâmplase în cursul zilei:
Doar
Br ahms...
... a fost în program,
joia
trecutã,
la
filarmonica
loco.
Concertu’ de vioarã ºi-a
treia-i simfonie. S-au
încumetat de le-au
descifrat
Cristina
Anghelescu, Alexandru
Ganea. Ea, instrumentist
cu ani mulþi pe scenã. El,
un dirijor cunoscut aci ºi
apreciat pentru truda sa.
Amândoi urcând ºi
al’dat’ pe scenã la noi, în
tandem…
Cristina mânuieºte
arcuºul încã vioi ºi
partitura, de soi, nu e
pentru dânsa ceva
necântat. „Recidivând“
chiar, în interpretarea ei,
aci, cu aplomb. Iar Alex
optã îndrãzneþ pentru
„Eroica“
aceluiaºi
fecund
creator,
în
muzicã
nemuritor.
Construcþie amplã, bine
aºezatã, impresionantã.
Ce pune la încercare
mereu orchestranþii. Ai
noºtri,
de
Ganeandemnaþi viguros, au
dus-o la capãt entuziast.
De asta susþin cã multe se
pot ºi pe la Piteºti. De
s-ar
repeta
mai
substanþial, cu oameni
d-ãi buni la pult,
permanent. În lista din
varã am indicat nume cu
cert randament. Cât sã
aºteptãm sã vedem, pe
viu, de ce sunt în stare?
Adrian SIMEANU
«– Nimic special; au trecut, în
cursul dupã-amiezii doi domni cam
aghesmuiþi, care, dupã ce au stat puþin
ºi s-au uitat la tablourile expuse în
galerie, unul dintre ei a spus niºte
porcãrii, dupã care au plecat… Am
fost atât de surprinsã de dialogul lor,
încât nici mãcar nu am avut timp sã
mai reacþionez…».
Nu am dat nicio importanþã
incidentului… A doua zi, în jurul
prânzului, primesc un telefon de la
Costicã Mosoia, care-mi spune cã
Virgil Poleacu este în Piteºti, cã m-au
cãutat, dar nu m-au gãsit ºi cã, dacã
doresc, d-l Poleacu poate trece a doua
zi pe la galerie. Am fost foarte încântat
de vestea primitã, cu atât mai mult cu
cât între timp aflasem suficiente
lucruri
despre
competenþele
profesionale ale d-lui Poleacu, încât
mi-l închipuiam ca pe un zeu, o
autoritate incontestabilã în domeniu –
ceea ce nu era departe de adevãr!…
L-am rugat pe nea Costicã sã-i
transmitã d-lui Poleacu cã-l aºtept a
doua zi, la ora 10, la galerie, nefãcând
nicio legãturã cu incidentul povestit de
soþia mea“.
Grigore CONSTANTINESCU
(va urma)
Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■
8
ARGEªUL
● săgetătorul
21 octombrie 2014
Festival
„ S e r i l e L i p a t t i “ l a Te a t r u l „ A l . D av i l a “
Muzica zilelor noastre
Penultima seară
Lipatti...
...în Brumãrelu’ curent. Acolo, spre
deal, la Ciolceºti, în conac. Întâlnirea fiind,
nimerit, reuºit, cu trio „Pro Arte“, din
Bucureºti. Îl alcãtuiesc armonios foc Marin
Cazacu, cellist rafinat, Anda Petrovici,
violonistã cu experienþã, Andrei Licareþ
(înlocuindu-ºi tatãl), june pianist integrat
perfect. Inspirat au optat pentru grei:
Haydn, Mozart ºi Beethoven. Au cântat
rasat, la fix, minunat. Arãtându-ºi clasa,
dorinþa, putinþa de-a umbla pe note la nivel
înalt ºi deplin ºarmant. Frumuseþe sonorã
de preþ în jur rãspândind virtuoz. Pentru
inimã, minte, spirit, adânc. Anda, Marin ºi
Andrei meritând degrab-a veni ºi la Piteºti
cu-a’ lor recital. Sunã ideal, sigur triumfal,
mãiestria vie având impact cert, unanim,
pe drept…
Închei precizând cã Andrei Gavrilov, un
rus iscusit pe clape, ºtiut, vine la „Davila“
în curând. „Serile Lipatti“, domnia sa
ferice-ncheind. De l-oi asculta, voi ºi
consemna…
Adrian SIMEANU
TREISPREZECE
AL LUI
OCTOMBRIE
(Cifrele orei sunt de nota zece)
Eu sunt mereu aiurea ºi nu te recunosc,
Degeaba este toamnã, de nu eºti lângã
mine,
Nu frunzele-s de vinã când cad ºi pentru
tine,
Ci eu, nebunul vesel, cã-a fost sã te
cunosc.
Pe-alee cad ºi ramuri, le calc ºi aud
“trosc”,
Nu te cunosc, doar te-am vãzut, aºa-i ºi
bine,
Nu-mi pune nimeni coarne, nu caut prin
destine,
E bine pentru mine, mã simt ca ºi un
mosc.
Eu sunt nebunul vesel, cã de-aia te
iubesc,
De parcã-ai fi femeia la care sã cerºesc,
Mã poate lovi ploaia, cã n-am
cutremurare,
Din când în când mã doare cã nu te vãd
la geam
ªi, doamnã, pentru tine nu am vreo
întrebare,
Femei cuprind tot spaþiul din câte vise
am.
Constantin MÂNDRUÞÃ
În ultima searã a întâlnirilor cu muzica de
camerã din salonul Conacului de la Fundãþeanca
din cadrul celei de a treia ediþii a Festivalului
Serile Lipatti publicul s-a bucurat de un program
excepþional. Doi debutanþi, purtãtori a
nenumãrate premii, deja cu experienþa
recitalurilor ºi concertelor, Fabiola Ioniþã,
studenta deosebitului pianist Vlad Dimulescu, ºi
Marius Deneº, studentul remarcabilului ºi
rafinatului pianist Viniciu Moroianu – cu toþii de
la Universitatea Naþionalã de Muzicã din
Bucureºti – au prezentat un program mai apropiat
ca timp de lumea contemporanã, faþã de cel pe
care îl aveam de ascultat în interpretarea artiºtilor
consacraþi, ce aveau sã urmeze tinerilor.
Rapsodia spaniolã de Liszt, „tradusã“ pentru noi
de Fabiola Ioniþã, ne-a plasat într-o lume exoticã, în
plin romantism. Abilitãþile tehnice ale tinerei
pianiste au slujit unei interpretãri cu adevãrat
descriptive. În ceea ce-l priveºte pe Marius Deneº,
cele câteva tablouri din suita Romeo ºi Julieta de
Prokofiev au scos în evidenþã un pianist cu o forþã
ºi o putere de redare a atmosferei pe de o parte
shakespearianã, pe de altã parte prokofievianã, bine
conturate. În interpretarea Jocului dobrogean
(Toccata) de Paul Constantinescu pianistul ne-a
copleºit cu vivacitatea, degajarea ºi tehnica briliantã
a unui tânãr muzician, care intrã cu bucurie în
dialog cu publicul.
În aceeaºi searã de 14 octombrie, cap de afiº a
fost Trio Pro Arte, cu Anda Petrovici la vioarã,
Marin Cazacu la violoncel ºi Andrei Licareþ,
înlocuitorul lui Nicolae Licareþ, la pian. Este
vorba de ansamblul cameral al Filarmonicii
„George Enescu“ din Bucureºti. Prin repertoriul
abordat publicul a fost invitat sã urmeze drumul
Clasicismului vienez, de la Haydn, prin Mozart ºi
pânã la Beethoven. Lumina din cel mai cunoscut
trio haydnian, Trio în sol major, Hob. XV 25,
denumit ºi Þiganul dupã Rondo-ul în stil
unguresc, a imprimat în salonul Conacului o
atmosferã rafinatã, dupã configuraþia soirées-lor
muzicale. Siguranþa ºi marea experienþã a Andei
Petrovici, care ºtie sã conducã firul muzical în aºa
fel încât sã imprime o asamblare perfectã între
membrii trio-ului, a conferit piesei camerale de
Haydn o desfãºurare limpede a formelor clasice.
Cu totul alte culori au fost puse în evidenþã în
urmãtoarea piesã, tot în sol major, Trio K. 496 de
Mozart, în care Andrei Licareþ aproape cã s-a
contopit cu un Mozart nu atât fragil, cât sclipitor
ºi seducãtor. Talentul ºi rafinamentul tânãrului
Licareþ au reuºit sã-l plaseze în ansamblul
cameral ca ºi cum ar fi cântat de când lumea cu
maeºtrii Petrovici ºi Cazacu. În Mozart, Andrei
Licareþ a pãtruns prin interpretarea lui atât de bine
într-un prim-plan pe care l-am gustat cu multã
plãcere, încât a pãrut parcã secondat cu multã
abilitate de vioara ºi violoncelul soliste, care au
înconjurat sunetele pianului cu aceleaºi culori
transparente ca cele emise de Licareþ.
Trio în si bemol major, op. 11 de Beethoven a
propulsat publicul într-un alt discurs al dialogului,
pe de o parte între instrumentiºti, pe de altã parte
cu publicul. Vivace, dramatic, tulburãtor, dar mai
ales imaginativ (în Tema cu variaþiuni) discursul
beethovenian s-a potrivit ca o mãnuºã celor trei
instrumentiºti. Marin Cazacu, profund ºi decis,
Anda Petrovici, îndrãzneaþã ºi constructivã, iar
pianistul Licareþ, veºnic sensibil ºi copleºitor, au
schimbat parcã ambianþa salonului cu decorul
unei mari scene a lumii.
Seara cu Trio Pro Arte a fost în fapt nu numai
o încheiere cu aplomb a înlãnþuirii de concerte din
salonul Conacului, dar ºi o avanpremierã la
punctul culminant al ediþiei a III-a a festivalului
Serile Lipatti: marele pianist rus Andrei Gavrilov
este invitat sã cânte într-un recital la Teatrul
„Alexandru Davila“ din Piteºti în 26 octombrie,
cu Chopin ºi Prokofiev, recital organizat de
Consiliul Judeþean Argeº, având festivalul drept
partener.
Carmen MATEI
Distincþie
Prof. univ. dr. Dan
Zamfirescu – Doctor
Honoris Causa!
Ne face plãcere sã-i
anunþãm pe cititorii
noºtri cã domnului prof.
univ. dr. Dan
Zamfirescu,
Zamfirescu distinsul
colaborator al
„Sãgetãtorului”, i-a fost
acordat titlul de
„Doctor
Doctor Honoris
Causa”
Causa de cãtre Universitatea „Sfinþii Kiril
ºi Metodie” din Veliko-Târnovo, Bulgaria.
Distincþia i-a fost acordatã pentru „marea
contribuþie la apãrarea rolului excepþional al
ªcolii cãrturãreºti de la Târnovo în
dezvoltarea culturii spirituale a Europei de
Sud-Est în secolele XIV-XVIII”. („S”)
Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului
Pro memoria
Romulus Dumitru SORESCU
(n. 22 octombrie 1927, Piteºti, judeþul Argeº)
Profesor doctor, publicist, editor, colecþionar, autor
de manuale ºcolare, ghid turistic. Membru fondator ºi
secretar general de redacþie la “Tribuna ºcolii argeºene”.
Vicepreºedinte, Comisia Monumentelor Naturii a
Consiliului Judeþean Argeº; director de curs, “Atlas
geografic” ºi “Note de cãlãtorie”; conferenþiar, Palatul
Culturii Piteºti; membru, Societatea de ªtiinþe
Geografice, Filiala Piteºti, Comisia de sport ºi turism a
UCFS ºi BTT Piteºti. Membru fondator ºi secretar
general de redacþie, “Tribuna ºcolii argeºene” (Buletin de
studii ºi comunicãri, 1968-1978); editor al publicaþiilor
metodice ale Casei Corpului Didactic (1968-1978);
editor, revista “Sânziana”, Colegiul Naþional “Zinca
Golescu”; colaborator permanent, revista “Argeº” ºi
cotidianul “Secera ºi ciocanul”; editor, Revista Societãþii
de Studii Geografice, Bucureºti etc.
Autor de carte de specialitate: “Geografia judeþului
Argeº”, manual de clasa a III-a (1962, reeditat) etc.
Distincþii: Profesor evidenþiat, Ordinul M.I., 1969;
1971; Diploma de Onoare a Societãþii de ªtiinþe
Geografice, la cea de a 100 aniversare; Diploma de
Onoare a Universitãþii Cultural-ªtiinþifice a
municipiului Piteºti, la cea de a XXX-a aniversare,
pentru bogata activitate depusã de-a lungul anilor.
Marian CIOBANU
(n. 23 octombrie 1953, comuna Râca, judeþul
Argeº)
Stabilit în Piteºti (1989).
Profesor, preºedinte al “Societãþii Culturale
Italiene”, Filiala Piteºti (din 1991), cu sediul central la
Roma, traducãtor, critic ºi istoric literar, publicist;
organizator, “Zilele culturii italiene în România” (1991),
“Cursuri de limba, cultura ºi civilizaþia italianã” (Feteºti,
Câmpulung Muscel, Curtea de Argeº), excursii turistice
ºi culturale în Italia, cu membrii ºi studenþii “Societãþii
Culturale Italiene”, expoziþii de artã italianã ºi
chinezeascã (Piteºti, Curtea de Argeº, CâmpulungMuscel, Giurgiu, Ploieºti).
Volume reprezentative: “Marin Preda: monografie
sentimentalã”, Editura Tip-Naste, Piteºti, 1998 (ediþia I),
2003 (ediþia II); “Marin Preda ºi ai sãi”, 2014.
Marilena LICÃ-MAªALA
(n. 23 octombrie 1955, comuna Teiu, judeþul Argeº)
Stabilitã în Franþa din 2007.
Publicistã, eseistã, traducãtoare; corespondent din
Paris pentru revistele „Oglinda literarã“, Focºani,
„Poezia“, Iaºi; director-cofondator al revistei bilingve,
franco-românã, „Doina“, Paris, 2010; director-fondator
al colecþiei ARC (Afrique-Roumanie-Caraibe), Editura
Dagan, Paris, 2011.
Colaborãri: “Argeºeanul”, “Viitorul Argeºului”,
“Argeºul”, “Cafeneaua literarã”, “Criterii literare”,
“Criterii politice”, “Realitatea evreiascã“ etc.
Volume reprezentative: “Am fost la Auschwitz
deþinutul A-13221”, convorbire cu domnul Leopold
Schobel, cu un mesaj al ambasadorului statului Israel la
Bucureºti, Sandu Mazor, prefaþã de Oliver Lustig,
postfaþã de dr. Apostol Stan, Piteºti, Editura Licã, 2002;
“Asasinarea unui deceniu de iubire”, eseu dramatic în
cinci acte, prefaþã de Marius Chelaru, Iaºi, Editura
Fundaþiei culturale Poezia, 2010; “Voix sans frontiere /
Voci fãrã hotare”, antologie bilingvã, franco-românã, de
poezie contemporanã (56 de poeþi din cinci continente,
cu un mesaj al Katiei Dãnilã, director ICR Paris), prefaþã
de Marius Chelaru, postfaþã de Maggy de Coster, 56 de
ilustraþii de Sergiu Zancu, Paris, Le Scribe-Harmattan,
2010; “Du Congo au Danube / De la Dunãre la Congo”,
antologie bilingvã, franco-românã, de poezie
contemporanã (20 de poeþi din Congo-Brazzaville ºi din
România), cu un mesaj al directoarei ICR Paris, Katia
Dãnilã, cuvânt înainte de Marie-Leontine Tsibinda,
prefaþã de Marius Chelaru, 20 ilustraþii de Rhode
Makoumbou ºi Diana-Adriana, Paris, ARC-Dagan,
2011; “Teiule cu frunza latã. Folclor literar din Teiu,
Argeº”, vol. I, în colaborare cu Vasile Fãlcescu, Iaºi,
Editura Timpul, 2012; “Întâiul deceniu de speranþã:
1990-2000 (vol. I). Interviuri cu 19 demnitari argeºeni”,
ilustraþii de Romulus Constantinescu ºi texte olografe,
Editura Timpul, Iaºi, 2012; “Ivor Porter (1913-2012).
Last interview. Ultimul interviu. La derniere entervue”,
ediþie trilingvã (englezo-româno-francezã), Editura
Sympoesium, Iaºi, 2012.
Distincþii: Diplomã de merit „Teºekkur Belgesi“
conferitã de Osman Baymak, preºedinte al fundaþiei
“Balkan Aydinlari ve Yazarlari”, pentru contribuþia la
editarea volumului „Coran, ultima Carte Sfântã“,
interpretare din limba turcã de Mustafa Ali Mehmet,
Bucureºti, 2003.
Aurelia CORBEANU
(n. 24 octombrie 1938, Curtea de Argeº)
Profesoarã de limba ºi literatura românã, Curtea de
Argeº. Prozatoare.
Debuteazã cu prozã scurtã în “Sãgetãtorul”
(cotidianul “Argeºul”), în 1999. Publicã în revista
“Ateneu”, editatã de Consiliul Judeþean Bacãu.
Frecventeazã “Salonul Artelor” ºi Cenaclul literar
“Liviu Rebreanu”, Piteºti.
Volume reprezentative: “Pentru o altfel de iubire”,
roman, Editura General Partener, 2000; “Zâna Zânelor ºi
Andu dintr-a ºasea”, povestiri pentru copii, 2002; “Zile
de vis în Irlanda”, jurnal de cãlãtorie, 2004; “Labirintul
Leonorei”, prozã scurtã ºi nuvele, 2006; “Elefãnþelul
pierdut”, poezii pentru cei mai mici copii, 2007; “Timp
de patimã”, prozã, Editura Tiparg, Piteºti, 2008;
“Poveºti”, 2010; “Pãsãri migratoare”, Editura Tiparg,
Piteºti, 2012; “Fãrâme de gânduri”, 2013.
Premii, distincþii: Premiul I, Concursul “Legendele
copilãriei”, organizat de Centrul Cultural Piteºti (2001);
Premiul pentru literaturã satiricã, acordat de editura ºi
revista “Amurg sentimental”, Bucureºti, concursul de
creaþie literarã “Vara visurilor” (2003); Diploma de
excelenþã, Centrul Cultural Piteºti (2003); Premiul
„Carpatica“ pentru prozã (2013).
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
9
ARGEªUL
● săgetătorul
21 octombrie 2014
Cronicã dramaticã
La Centrul Cultural
„Prah sau lozul cel mare“ de Gyorgy Spiro
Al doilea spectacol cu care s-a
deschis stagiunea teatrului din
Piteºti a fost „Prah sau lozul cel
mare“ de Gyorgy Spiro, în regia lui
Matei Varodi. Subiectul este simplu:
soþul (capul familiei care se zbate sã
supravieþuiascã din punct de vedere
financiar) câºtigã, la Loto, lozul cel
mare. Fericita întâmplare devine,
treptat, „o pacoste“, prin feluritele
presupuneri, cu valenþe negative, ale
soþiei. În cele din urmã,
destabilizarea
produsã
de
incredibilul noroc este opritã prin
arderea biletului cu pricina, ce
întorsese pe dos îndelungile ºi
calcinatele
habitudini
ale
protagoniºtilor, interpretaþi de
Petriºor Stan ºi Doina Aida Stan.
Subiectul, aºadar, este simplu, iar
deznodãmântul – care ar fi putut sã
fie altul, adicã mai dramatic readuce eroii, în spirit cehovian, pe
obiºnuita orbitã familialã ºi socialã.
De teamã sã nu cumva sã le fie furat,
ei þin biletul ascuns într-o cutie de
cacao („prah“) adusã, cu foarte mulþi
ani în urmã, de tatãl soþiei din
Serbia.
Transpunerea scenicã a unei
asemenea drame implicã un efort
actoricesc special ºi o viziune
regizoralã potrivit cãreia textul sã
dobândeascã o teatralitate al cãrei
suport este trãirea fireascã, în
variatele ºi subtilele sale nuanþe, a
neaºteptatului eveniment. Regizorul
Matei Varodi a procedat la inserarea
unor replici prin care drama este
conectatã la vremurile ºi la realitatea
socialã de azi din þara noastrã, replici
referitoare
la
falimentarea
intenþionatã a bãncilor, la ºomaj, la
munca la negru, la sãrãcia
generalizatã etc.
Efectele spectacolului constã în
surprinzãtoarele treceri de la
planurile realiste ale soþilor, legate
de administrarea incredibilei sume
de bani, la cele utopice ºi, în acelaºi
timp, hazlii, prin doza lor de
naivitate; de la cele utopice la
îngrijorãrile ridicule ale soþiei ºi care
amintesc, în esenþa lor, de femeile ce
bocesc, în basmul lui Creangã, de
frica drobului de sare de pe sobã.
Orgoliul nevinovat al soþului
norocos ºi optimismul sãu justificat
sunt contrariate de instabila
pendulare a soþiei între realismul ºi
exaltãrile tipic feminine, dar care,
încet-încet, derapeazã spre o viziune
de facturã horror asupra viitorului
statut social al lor. De la bucuria -
fãcãtorii de care vor fi urmãriþi ºi ei
ºi odraslele lor…
Soþia, devenitã o analistã acerbã
ºi speculativã a viitorului ce li
deschide în faþã, exagereazã într-o
deplinã naivitate negativã, aducând
lucrurile pe tãrâmul unei psihologii
ce vizeazã, în subsidiar, frica de
necunoscut, de o ipostazã nouã ºi pe
care, datã fiind marea ei noutate, o
înþelege în portativul unei catastrofe
familiale. În fond, ea este posesoarea
unei psihologii rigide ºi, în
mai mult sau mai puþin certã - soþia
ajunge la un soi de „paroxism al
disperãrii“, trãgându-l în acest vârtej
ºi pe visãtorul ei soþ. Cu alte cuvinte,
„oferta“ destinului se transformã în
anxietate, iar darul dumnezeiesc
devine unul diavolesc, perturbator,
aberant, un adevãrat bucluc.
Posibilitãþile viitoarei vieþi a lor sunt
asumate în negru ºi, în consecinþã,
declanºeazã o insuportabilã crizã
existenþialã. Îndeplinit în mod
imprevizibil, visul unei vieþi mai
uºoare se transformã, pe fondul unor
tot mai adânci divergenþe în legãturã
cu destinaþia fabuloasei sume de
bani, în fricã: frica de surprinzãtorul
ºi incredibilul viitor, exprimatã în
termenii fricii de hoþi, de rãu-
vehementa sa prudenþã, îl transformã
pe norocosul soþ într-un vinovat.
Ajungând el însuºi printr-un
„sindrom de inducþie“ sã se
considere vinovat, va accepta, în
cele din urmã, arderea biletului
câºtigãtor.
Este meritul celor doi actori atât
în ceea ce priveºte „fuga“ în zig-zag
de la o stare la alta, cât ºi în privinþa
modalitãþilor de a se provoca
reciproc, intrând mereu în conflict ºi
ieºind din respectivul cerc prin
intermediul
presupunerilor
fanteziste. Pe de altã parte, pe
întreaga duratã a „buclucului“,
fiecare are, contrariat, revelaþia unui
„ce“ necunoscut care sãlãºluia în
celãlalt. Fiecare descoperã, în
Teodor Dorel CIOFLAN
(n. 27 octombrie 1945, Caracal, judeþul Olt)
Istoric, muzeograf, Muzeul Judeþean Argeº, Piteºti; cadru didactic asociat,
Universitatea din Piteºti. Conducãtor, primele seminarii pentru Istoria
administraþiei în România ºi Sisteme administrative comparate, specializarea
Administraþie Publicã (1998); inaugureazã cursul “Istoria statului ºi dreptului”,
specializarea Drept (2001).
Lucrãri reprezentative: “Activitatea diplomaticã a lui Gheorghe Tãtãrãscu”,
teza de doctorat (Universitatea din Craiova); “Argeº. Cartea eroilor”, în colaborare,
Piteºti, 1984; “Istoria statului ºi dreptului”, I, Piteºti, 2002 etc.
In memoriam
Marius DIACONESCU /
Marin DIACONESCU
(n. 12 octombrie 1930, satul Vâlcelele, comuna Meriºani, Argeº – d. 21
octombrie 1998, Piteºti, judeþul Argeº)
Publicist, diplomat în economie politicã, fondatorul ziarului “Oltul”, Slatina;
redactor-ºef adjunct, ºef de rubricã ziarul “Secera ºi ciocanul”, Piteºti (1974-1989).
Lucrãri reprezentative (în colaborare): “File din cartea Oltului”, 1969;
“Stoicãneºti. Anul 20. Schiþã monograficã”, 1969.
Miron CORDUN / Gheorghe CÂRSTEA,
George CRISTEA-NICOLESCU
(n. 16 octombrie 1935, Priseaca, judeþul Olt – d. 10 decembrie 1996, Piteºti).
Poet, membru al Uniunii Scriitorilor; redactor, revista “Argeº”, “Calende”;
cercetãtor, Biblioteca Judeþeanã Argeº.
Debuteazã cu versuri în revista “Argeº” (1966).
Debut editorial: “Curtea Veche”, versuri, Bucureºti, 1973. Alte volume de
versuri: “Serbãri”, Bucureºti, 1975; “Duminica pe drumuri”, Bucureºti, 1978;
“Bacovii”, Bucureºti, 1982; “Cartea de dragoste”, Bucureºti, 1985; “Urmãrile”,
Bucureºti, 1987; “Cronicã de memorii”, antologie postumã, Bucureºti, 1997.
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de debut (1973).
Calinic I. POPP-ªERBOIANU
(n. 16 octombrie 1883, comuna ªerboieni, judeþul Argeº – d. 1941, Bucureºti)
Publicist, etnograf; preot, arhimandrit. Redactor, “Þara noastrã”; prim-redactor,
“Traiul ieftin”; redactor-ºef, “Cultura poporului”. Colaborãri: “Gazeta þãranilor”,
“Dimineaþa”, “Adevãrul” etc.
Lucrãri reprezentative: “Les Tsiganes. Histoire-Ethnographie. LinguistiqueGrammaire Dictionnaire”, Editura Payot, Paris, 1930; “Îndrumãtor pentru vizitarea
Sfintei Mãnãstiri Cozia”, Râmnicu-Vâlcea, 1931.
partenerul sãu de viaþã, un „ins“
despre existenþa cãruia nu avea nicio
bãnuialã. Prin scoaterea la luminã a
ceea ce era camuflat ºi latent în cei
doi soþi, drama dobândeºte subtile
accente psihologice.
Exagerata spaimã a soþiei faþã de
ofertele unei noi vieþi, trãite la o
ameþitoare altitudine financiarã ºi
socialã, este dependentã de
psihologia unei femei care nu
acceptã aºa-numita lipsã de mãsurã
în viaþã ºi pentru care imprevizibila
schimbare de macaz a vieþii are
înþelesul
unei
adevãrate
„nenorociri“.
Replicile
sale
admirative faþã de soþ se împletesc
cu cele naive, cele ironice ºi cele
contestatare, parþial sub semnul
comicului, parþial sub cel al dramei
intime iscate de o perspectivã tragicã
asupra posibilei ºi relativei fericiri
viitoare. „Vigilenþa“ sa de femeie
care prevede posibilul rãu ia
aspectul unei isterii ce trimite,
tipologic, la „femeia îndãrãtnicã“.
Nuanþarea complexã a treptatei
„decãderi“ a bãrbatului de la euforia
ºi orgoliul induse de câºtig, la
ipostaza de vinovat oglindeºte
mãiestria artisticã - doveditã în
atâtea ºi atâtea roluri - a lui Petriºor
Stan. Sub presiunea fandacsiilor
soþiei sale, personajul ajunge sã
trãiascã tot mai intens consecinþele
unei culpe. Actorul gãseºte, mereu,
cea mai potrivitã soluþie artisticã,
atât în situaþiile care cer o stare de
derutã sau de uimire, cât ºi în acelea
al cãror numitor este deziluzia. În
final, el acceptã, prin arderea
biletului câºtigãtor, limpezirea
atmosferei casnice tulburate de
„boacãna“ de a fi câºtigat la Loto.
Ambii actori aflaþi pe culmea
maturitãþii artistice realizeazã un joc
excepþional în acest spectacol
(moralizator) pe tema refuzului unei
neaºteptate ºi prea mari bucurii cu
un fundament strict financiar.
Mircea BÂRSILÃ
Dumitru Cristian AMZÃR
(n. 21 octombrie 1906, Suseni, judeþul Argeº – d. 10 martie 1999,
Sigmaringen, Germania)
Filolog, sociolog, publicist, doctor în filozofie, traducãtor, redactor.
Colaborator, “Cuvântul”, “Datina artisticã, literarã, socialã”, “Viaþa literarã”,
“Arhiva pentru ºtiinþa ºi Reforma Socialã”, “Miºcarea”, “Aurora”, “Credinþa”,
“Convorbiri literare”, “Þara Bârsei”, “Dreapta”; primul editor al cursurilor lui Nae
Ionescu; fondator, revista “Rânduiala”, secretar de presã, Legaþia Românã la
Berlin; fondator, conducãtor, Cercul de Studii “Mihail Kogãlniceanu” la Berlin;
lector de limba românã, Universitatea din Munchen; fondator, colaborator,
buletinul “Rezistenþa. Buletinul Organizaþiei de Rezistenþã Naþionalã a Românilor
din Germania”, “Patria – Foaie româneascã independentã”; colaborator, Brockhaus
Enzyklopadie (1952-1957; 1966-1974); fondator, în colaborare, 1953, “Buletinul
Bibliotecii Române”, Germania; redactor, finanþator, “Frãþia Ortodoxã – Organ de
acþiune pentru Ortodoxie ºi Românism”, supliment european al “Soliei”;
colaborator, reviste ale exilului, publicaþii ºtiinþifice germane
Traducãtor, în colaborare: I. Kant, “Critica raþiunii practice”, Bucureºti, Editura
Institutului Social Român, 1934.
Lucrãri reprezentative: “Naþionalismul partidelor”, Bucureºti, 1937;
“Rânduiala. Perspective româneºti” (volum colectiv), Paris, 1972; “Gând, cuvânt ºi
faptã româneascã”, ediþie îngrijitã de M. Diaconu, Editura Eminescu, Bucureºti,
2001; “Sociologia ºezãtorii”, iniþial în Arhiva pentru ªtiinþa ºi Reforma Socialã,
IX, nr. 4, 1930–1931; “Sensul pacifismului contemporan”, iniþial în Cuvântul, VII,
1930; “Jurnal berlinez”, ediþie îngrijitã de D. Mezdrea ºi D.D. Amzãr, Bucureºti,
Editura România Press, 2005; “Rânduiala, legea lãsatã lumii de Dumnezeu”, ediþie
îngrijitã de Dora Mezdrea ºi Dinu D. Amzãr, Bucureºti, Editura România Press,
2006 º.a.
Dimitrie BACIU
(n. 22 octombrie 1883, Voineºti, judeþul Argeº – d. 20 decembrie 1956,
Câmpulung, judeþul Argeº)
Profesor ºi director, Liceul “Dinicu Golescu”; preºedinte, Societatea Corpului
Didactic”, Câmpulung Muscel; publicist.
Colaboreazã cu studii ºi articole la “Universul”, “Prietenul nostru”, “Muguri”,
“Muscelul nostru” etc.
Margareta ONOFREI
N
OTÃ: Menþionarea lucrãrilor reprezentative în vederea
constituirii prezentei rubrici se bazeazã pe importanþa lor, în
viziunea autoarei. Dacã existã persoane care doresc sã
completeze fiºele de autor publicate, rog respectuos sã prezinte
respectivele date redacþiei ziarului ,,Argeºul“!
O simfonie
lirică
Lumea zilelor noastre are o imperioasã
ºi urgentã, evidentã ºi profundã nevoie de
vibraþiile îndreptãtoare ºi alinãtoare ale
poeziei ºi muzicii. Un mare impas pentru
calitatea trãirilor noastre îl constituie
îndepãrtarea de fervoarea ºi entuziasmul
pe care îl pot întreþine ºi promova artele
frumoase.
Nu numai toate operele spiritului uman,
ci însuºi acest spirit ipostaziat unic în
fiecare dintre noi reclamã irepresibila
pasiune pentru ceva ce ne depãºeºte.
Iatã de ce apare în mod evident de ce
mai ales tinerii au neapãratã nevoie de
modele, deºi cineva spunea cã tinereþea
vede departe, dar nu întotdeauna are aripi
sã zboare pânã unde a vãzut. În acest sens,
poeta ºi totodatã prozatoarea ºi publicista
de mare vibraþie emoþionalã Vavila
Popovici se reveleazã pretabilã unei astfel
de posturi, cu opera sa bogatã în teme ºi
titluri toate iscusit alese, spre ridicarea
valorilor intimitãþii la rangul de valori
umaniste,
printr-o
ingeniozitate
proverbialã, datoratã unei autentice
culturi generale, ce ridicã vãlul lumii
vãzute cãtre o mirobolantã ºi fascinantã
lume de sensuri.
Astfel, o operã livrescã, cu parfum de
altãdatã clasic ºi romantic, ce place
unanim în virtutea etern umanului
înnobilat de talentul cultivat, s-a
transformat în vox anima, cultã, sensibilã
ºi universalã, ingenioasã ºi autenticã, pe
puntea luminoasã a timpului pãmântean,
setos de a regãsi eternitatea ascunsã în
inimã, doldora de daruri, strigãte ºi
chemãri. În rolul de interpreþi, violonistul
ºi pianistul italiano-român Alessandro
Sighicelli, cu vãditã emoþie ºi virtuozitate,
a acompaniat, pe acorduri clasice,
recitãrile vibrante ºi sensibile datorate
Allorei Albulescu ªerp ºi lui Robert
Chelmuº. Reluând o veche temã umanistã,
opera Vavilei Popovici reprezintã un
tãrâm situat între realismul magic ºi
fantasticul intimist, un balans armonios de
gânduri, imagini, metafore, amintiri, puse
în miºcare aproape taumaturgicã de un
spirit purificat atât de propria rigoare
clasicã, cât ºi de eternul feminin de speþã
romanticã. Un catharsis autentic, mereu la
îndemâna cititorului pasionat de frumosul
cu chip serafic de dulce pasãre a tinereþii,
rãzbate din toate volumele prezente pe
simezele bibliotecilor, purtând o
semnãturã pe cât de ilustrã deja prin
prolificitate ºi talent, pe atât de demnã de
admiraþie ºi încredere pentru a ne conduce
ca un fir al Ariadnei prin labirintul
umanului, spre o stare de graþie mereu
reînnoitã.
Prof. Dorina MIHAI MOISE
Filarmonica
Concert cu
o poveste de iubire
Astã-searã, Filarmonica Piteºti vã
invitã la un spectacol inedit - „LaughStory“, un concert cu o poveste de viaþã în
care fiecare se poate regãsi, adus în scenã
de actorii Anca Sigartãu ºi Ion Radu
Burlan.
Paginile
muzicale
sunt
interpretate de chitaristul Vlad Vedeº,
pianistul Tiberiu Chirnãuº, flautistul
ªtefan Diaconu ºi percuþionistul Paul
Luculescu. Vocea radio îi aparþine lui
Damian Oancea, iar textul ºi regia, lui
Theo Herghelegiu. Muzica este semnatã de
Radu Sinaci, Tiberiu Chirnãuº, ªtefan
Diaconu ºi Paul Luculescu.
„Laugh-Story“ este povestea unei iubiri
care se naºte, trãieºte ºi riscã se se
sfârºeascã. Evenimentul are loc la Casa de
Culturã a Sindicatelor Piteºti, de la ora 19.
M. NEAGOE
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
10
ARGEªUL
● săgetătorul
21 octombrie 2014
Arhitecturã
La Galeria „Metopa“
Expoziţia ARH-ART
Arhitectura,
dintre
toate
îndeletnicirile unui om pe pãmânt,
rãmâne cea mai durabilã a unei
civilizaþii, dar, paradoxal, lumea
acelora care o practicã pentru cei mai
mulþi semeni ai lor rãmâne
necunoscutã...
În noianul problemelor citadine
cei mai mulþi nu mai au deprinderea
sã priveascã cadrul construit în care se
deruleazã viaþa lor... Acum vreo 40 de
ani, un cunoscut, un arhitect român,
Nicolae Porumbescu, vorbea despre
dreptul la arhitecturã, bineînþeles la
arhitectura de bunã calitate, un drept
ce ar trebui garantat prin lege, pentru
ca oamenii sã se modeleze în armonia
secþiunii de aur...
Mai trist este cã arhitectura, care
odatã era socotitã prima dintre arte, nu
mai e privitã ca artã... ºi chiar
arhitecþii par sã fi uitat asta... De când
cu proiectarea pe computer s-a nãscut
ideea cã arhitectul nu mai trebuie sã
ºtie sã deseneze, cãci computerul
poate suplini lipsa talentului pentru
desen. Aº aminti aici una din
maximele marelui artist, pictor,
sculptor, grafician ºi poet Richard
England: „Podul dintre minte ºi
hârtie se traverseazã cel mai bine
cu mâna!“
Toate acestea îmi treceau prin
minte la vernisajul Expoziþiei ARHART din ziua de vineri, 10 octombrie,
la Galeria municipalã „Metopa“ din
Piteºti.
Expoziþia este probabil prima de
acest fel în Piteºti, cãci reprezintã o
simbiozã fireascã între arhitecturãpicturã (acuarelã) ºi readuce în
atenþia
publicului
statutul
arhitectului - artist plastic. Alãturi de
lucrãrile de acuarelã sunt expuse
acum ºi proiectele care, începând din
anul 2006, au câºtigat premii la
concursuri organizate de Filiala
Teritorialã Argeº a Ordinului
Arhitecþilor din România.
Sã revenim la acuarele:
remarcabilã, în primul rând, este
prezentã în expoziþie prin lucrãrile
semnate de arh. Lucien Lutfi SefchiSait, nãscut în Constanþa ºi absolvent
al Institutului de Arhitecturã din
Bucureºti, cu celebra promoþie 1957,
numitã ºi „Promoþia de aur“ din care
au fãcut parte: Romeo Belea, Gabriel
Cristea, Dinu Gheorghiu, Constantin
Sãvescu...
lucrãri: Liceul profesional „Arpajon“,
Universitatea Evry, Liceul Belleville
ºi Liceul Etienne Dolet. Pasionat de
picturã, începând din anul 1992, a
participat la expoziþiile de grup
organizate de Primãria Parisului ºi la
expoziþii individuale începând din
anul 1997. Acuarele lui în care
surprinde peisaje urbane celebre într-o
cromaticã de mare rafinament au fost
remarcate la marile concursuri
Arh. Lutfi Sefchi-Sait a lucrat între
anii 1958-1988 în cadrul Institutului
de Proiectare al Comerþului Interior
din Bucureºti. Între numeroasele
clãdiri proiectate de el în România
trebuie amintite: Hotelul „Delta“ din
Tulcea, Hotelul „Majestic“ din
Mamaia, Hotelul „Cascador“ din
Eforie Nord, restaurarea hotelurilor ºi
restaurantelor „Capºa“ ºi „Cina“ din
Bucureºti, Magazinul universal
„Tomis“ din Constanþa, complexe
comerciale în Tulcea, blocuri de
locuit în Constanþa ºi Tulcea. Dupã ce
a ajuns în Franþa în 1988,
refugiindu-se acolo cu familia, a
lucrat în cadrul Agenþiei de
arhitecturã „Alain Manoilesco“ (n.b.
nepotul marelui profesor economist
Mihail Manoilescu) la importante
organizate în fiecare an în Franþa; în
anii 1996 ºi 2000 a obþinut premiul
juriului la „Strãzile Parisului“, iar în
1999 - premiul III la concursul „Stella
Artois“. Vizitatorii piteºteni ai
expoziþiei pot admira aici câteva din
celebrele lui acuarele: Catedrala Notre
Dame, Place Vendome, Le Pont
Alexandre III, Mãnãstirea St. Lambert
Des Bois...
Un coleg de simezã al arhitectului
parizian este arh. Dan Traian Ionescu,
originar din Curtea de Argeº, care a
lucrat mai mulþi ani în cadrul
Institutului de Proiectare Argeº, iar
din 1985 a fost cooptat în colectivul
condus de arh. Anca Petrescu la
proiectul Casa Poporului. Din anul
1990 ºi pânã în 2013 acesta a lucrat la
cunoscuta firmã de arhitecturã din
Paris DTACC, care este condusã de
arhitecþii George Carvunis ºi Jacques
Cholet, firmã ce a realizat
performanþa excepþionalã de a elabora
proiecte pentru cca 1.000.000 mp în
Paris, în principal reabilitãri de spaþii
foarte dificile ale unor clãdiri
haussmanniene (din a doua jumãtate a
sec XIX). Între realizãrile remarcabile
ale firmei amintim sediul companiei
Suez, sediul firmei Groupama, sediul
ziarului „Figaro“, sediul Poºtei,
International Art Center, toate în
Paris.
Trebuie arãtat cã în aceastã firmã
au lucrat permanent câte 6-7 arhitecþi,
absolvenþi ai Institutului de
Arhitecturã „Ion Mincu“ din
Bucureºti, Dan Traian Ionescu
ocupându-se mai ales de partea
artisticã a eleborãrii ºi prezentãrii
proiectelor. În expoziþia deschisã la
Piteºti, el expune mai multe peisaje
urbane realizate într-o tehnicã
deosebitã de cea pe care o cunoaºtem
în þarã, sensibilitatea lui artisticã
rezonând perfect cu aceastã nouã
tehnicã folositã de el pentru
prezentãrile de proiecte în Paris.
Un alt expozant este arh. Eugeniu
Ivãnescu, care, în tehnica specificã
acuarelei (aºa-numita tehnicã „pe
ud“), prezintã peisaje urbane din
Curtea de Argeº (oraºul sãu natal), din
Sibiu ºi Braºov.
La
secþiunea
PROIECTE
câºtigãtoare ale concursurilor
organizate de Filiala Teritorialã Argeº
a Ordinului Arhitecþilor din România
sunt expuse proiecte elaborate de
tinerii arhitecþi Cãtãlin-Paul Cozma,
Mihaela Buzilã, Bogdan Aleca, Anca
Iovescu ºi Andaluza Slavinia Milata.
Aceste lucrãri prezintã certe calitãþi
plastico-arhitecturale
propunând
imagini proaspete în peisajul destul de
tern al arhitecturii argeºene actuale.
Expoziþia face parte dintr-un amplu
program de manifestãri organizate de
filialã prin care arhitecþii ºi lucrãrile
lor sã fie cunoscute de publicul larg.
Din aceastã perspectivã, expoziþia
ARH-ART deschisã la Galeria
municipalã „Metopa“ reprezintã un
debut promiþãtor.
Dr. arh. Adrian MAHU
Mirajul poeziei şi al dansului
MEMORÃRI
AVE CEZAR NEACŞU,
LECTORES
TE SALUTANT!
De pe înãlþimile
dominatoare ale
Mãþãului
muscelean,
profesorul poet
Cezar Neacºu,
instructor al
Ansamblului
folcloric local
„Colinda“,
„colindã“
ofrande lirice cititorilor ºi colegilor de la
renumita ªcoalã normalã
câmpulungeanã, prin volumul sãu
„Ultimul zar – stihuri“, lansat joi, 16
octombrie a.c., la Biblioteca Judeþeanã
Argeº, în prezenþa unui public „rasat“.
Poetul mãþãuan, sentimental,
ºi-a mutilat, în stil barbar,
prenumele imperial
C AES AR,
„barbutizându-l” într-un „ZAR”
pe-un „ultim stih” epistolar!
Grigore CONSTANTINESCU
(urmare din pagina 7)
ineînþeles, sensibilitatea se gãseºte aici la
cote foarte înalte, iar acest lucru se observã
mai ales în ultima parte – „ªindrile pentru
zborul din urmã”, care cuprinde texte dedicate
colegilor de clasã din ªcoala Normalã, care sunt ºi
colegi din cadrul Asociaþiei folcloriºtilor argeºeni
„C. Rãdulescu-Codin”. Ca realizare poeticã,
textele anterioare sunt, însã, per ansamblu,
superioare. În aceastã parte a volumului fiecare
text reprezintã un portret al unui coleg ºi ele diferã
în funcþie de modul în care a fost vãzut de autor.
Motivul zborului (exprimat deseori prin simbolul
aripii) apare obsedant aici.
aestrul coregraf Dorin Oancea este foarte
cunoscut celor care iubesc dansul
folcloric în special, pentru: sutele de
spectacole puse în scenã (multe dintre ele, în
calitate de coregraf al Ansamblului „Dorul”, al
cãrui fondator este), implicarea în organizarea
diverselor manifestãri artistice ºi concursuri având
ca temã dansul, jurizarea ºi prezentarea
concursurilor ºi festivalurilor de gen, studiile
despre cãluº ºi despre dansurile populare din Argeº
ºi Muscel, articolele privind evoluþia artisticã a
ansamblurilor argeºene etc. Domnia Sa a fãcut
cunoscut publicului cel de-al doilea volum al
enciclopediei Mirajul dansului. ªi a promis cã
aceastã „epopee” va continua.
ucrarea cuprinde numeroase aspecte de
interes atât pentru cei iniþiaþi în arta
coregrafiei, cât ºi pentru cei care vor sã se
B
M
L
iniþieze, dintre care amintim: ceremonialele de
curte ºi divertismentele din târgurile româneºti
între secolele XIV-XVI, Renaºterea româneascã
(secolul al XVI-lea), originalitatea obiceiurilor
funcþionale la români, baletele de acþiune din
secolul al XVIII-lea, elementele neo-coregrafice
româneºti, influenþa baletului alb în romantismul
coregrafic românesc din secolul al XIX-lea,
primele trupe invitate ºi primele balete româneºti
montate în teatrele lirice din România, însemnãri
remarcabile despre jocurile tradiþionale româneºti
ºi descrierea literarã a unora dintre ele.
espre cele douã cãrþi, dar mai ales despre
autori, au vorbit elogios mulþi dintre cei
prezenþi la eveniment. Moderator al
întâlnirii a fost managerul CJCPCT Argeº, lect.
univ. dr. Sorin Mazilescu.
Alexandru MÃRCHIDAN
D
Agenda culturalã
A apărut
La Editura „Trend“ a apãrut placheta
de versuri „Cuvinte de dor“, semnatã de
Lia Ruse, cu o prefaþã de Renata Alexe.
Întâlnire
Joi, 23 octombrie, la ora 17, în Sala
„Ars Nova“ a Centrului Cultural, la
Fundaþia literarã „Liviu Rebreanu“, va
avea loc o întâlnire cu scriitoarea Paula
Romanescu.
Romanescu
Allora ALBULESCU
Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“,
b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060
e-mail: [email protected]
www.ziarulargesul.ro
La Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu“
Jazz & Poetry cu
Balkanamera Jazz Quartet
Sâmbãtã, 25 octombrie, de la ora 18.00, în Sala
de Conferinþe, Biblioteca Judeþeanã Dinicu
Golescu, instituþie de culturã finanþatã de Consiliul
Judeþean Argeº, organizeazã concertul Jazz &
Poetry susþinut de trupa Balkanamera Jazz
Quartet.
Quartet Pe acordurile muzicale ale formaþiei,
poetele Amelia Stãnescu ºi Lucreþia Picui vor recita
versuri din creaþia proprie.
Balkanamera Jazz Quartet este un proiect
muzical iniþiat de bateristul ºi percuþionistul de jazz
& blues Corneliu Stroe din anul 2010, proiect la
care au colaborat muzicieni de marcã din jazz-ul
românesc ºi nu numai. Trupa cântã un jazz latino
combinat cu elemente din folclorul românesc
dobrogean, precum ºi din cel balcanic, din zona
greceascã, turceascã, bulgãreascã. Balkanamera
Band a avut numeroase participãri la festivaluri de
jazz din þarã ºi din strãinãtate, de exemplu:
Festivalul Internaþional Freedom Jazz Festival
Vama Veche 2012, Festivalul Internaþional SINES
2010 ºi LISABONA Portugalia (prin Institutul
Cultural Român) sau 2012-2014 Alicante, Villena,
Castellion – Spania, concerte de Ziua Europei,
participare prin ICR, GALACTORIA Fest ºi
INTERBELIC Fest, Cluj-Napoca 2013; numeroase
apariþii în emisiuni TV („Unora le place“, la TVR 2,
TVR 3, TVR Iaºi, 24 HD, Antena 1 etc). În anul
2014, trupa a susþinut un concert extraordinar la
sala Radio naþional Jazz româneºte alãturi de Big
Band Radio condus de Ionel Tudor.
Componenþa trupei este urmãtoarea: Corneliu
Stroe - baterie, percuþii latino & balcano; Liviu
Mãrculescu - trombon, duduk, percuþii,
aranjamente muzicale ºi compoziþii; Elena Gatcin
- Republica Moldova, pian-voce; Eugen
Amarandei - contrabass electric ºi sax bariton.
S.B.
„Bătălia cărţilor“ la final!
Sâmbãtã, 25 octombrie, la ora 10.00, în Sala de
Conferinþe a Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu“,
va avea loc finala concursului naþional de lecturã
„Bãtãlia cãrþilor“, competiþie organizatã de
Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu“ cu scopul de
a stimula lectura în rândul copiilor ºi
adolescenþilor.
Concursul „Bãtãlia cãrþilor“ lansat în luna
martie a acestui an, sub egida Asociaþiei Naþionale a
Bibliotecarilor ºi Bibliotecilor Publice din România,
s-a organizat în mai multe biblioteci publice din
þarã. Prin „Bãtãlia cãrþilor“ au fost popularizate
cãrþile specifice fiecãrei categorii de vârstã destinate
copiilor ºi adolescenþilor, punându-se accent pe
însuºirea de cãtre participanþi a competenþelor de
lecturã: înþelegerea textelor literare, capacitatea de
a reflecta asupra acestora, de a formula opinii,
argumente ºi interpretãri proprii.
Astfel, în cadrul acestei competiþii desfãºurate de
Bibliotecã, la categoria 11-13 ani s-au înscris 25 de
copii, însã numai 5 au întrunit condiþiile necesare
pentru a merge în finalã, iar la categoria 14-18 ani
s-au înscris 35 de adolescenþi, 8 mergând în finalã.
Cei 13 finaliºti vor rãspunde la un set de
întrebãri pe marginea cãrþilor citite ºi înscrise în
concurs, iar participantul care va rãspunde cel mai
argumentat la toate întrebãrile juriului va deveni
Cititorul anului. De asemenea, se va acorda un
premiu pentru Cea mai bunã fiºã de lecturã, iar
cartea care s-a bucurat de cele mai multe solicitãri
din partea tinerilor ºi a fost votatã cu cel mai mare
punctaj va deveni Cartea Anului.
Premiile vor consta în cãrþi ºi materiale
promoþionale. Pe lângã acestea, „Cititorul anului“
va primi un dispozitiv mobil de comunicaþii tip
TABLETÃ.
M.M.
Prelegere
despre meloterapie
Mâine, 22 octombrie, de la ora 18.00, Biblioteca
Judeþeanã „Dinicu Golescu“ organizeazã
prelegerea intitulatã „Muzica ºi puterea ei
vindecãtoare: introducere în meloterapie“,
susþinutã de conf. univ. dr. Adrian Tase.
Prelegerea va fi însoþitã ºi de un moment artistic
intepretat de Andrei Tase, elev al Liceului „Dinu
Lipatti“ din Piteºti.
Sãgetãtorul
Director coordonator - Mihai GOLESCU