1. No category

Sãgetãtorul
Nr. 889  28 octombrie 2014  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“
„Douã
lucruri
sunt
infinite: universul ºi prostia,
dar despre univers, nu sunt
aºa de sigur.“
Einstein
C
uvântul „grandomanie“ semnificã
„mania de a se crede om însemnat,
valoros, de a-ºi acorda o importanþã
nejustificatã”. Grandomania se naºte din
egoism ºi este rudã cu prostia sau rãutatea,
cu atitudinea obraznicã ºi sfidãtoare definitã
ca aroganþã. Un grandoman este incapabil de
a se aprecia corect ºi în acest context, din
egoismul exacerbat al persoanei respective,
ia naºtere starea patologicã. Persoana îºi
apãrã cu agresivitate poziþia obþinutã prin
lupta în care a folosit diferite metode, printre
care ºi minciuna, ca scut al intenþiilor sale.
În viaþa noastrã de toate zilele avem
suficiente exemple de egoism, nu mai puþin
istoria ne oferã multiple exemple de luptã
pentru ocuparea unei trepte într-o ierarhie,
alteori
pentru
puterea
materialã,
grandomania dovedindu-se a fi asemenea
„unei clãdiri cu etaje, dar cãreia îi lipseºte
parterul“, clãdire ce se poate surpa cu
uºurinþã la un „cutremur”. Planurile de luptã
sunt fãcute din timp, lupta se duce deschis
sau perfid, brutal; o aceeaºi luptã de veacuri
care bulverseazã lumea, dusã de oameni care
se supraevalueazã, îºi auto-glorificã calitãþi
inexistente. Puþini oameni ajunºi într-un rang
superior ºtiu sã se comporte modest ºi demn.
Cei mai mulþi se urcã pe un piedestal, de
unde privesc spre mulþimea din jur cu
detaºare ºi dispreþ în suflet, vanitatea le
exacerbeazã dorinþa ca mulþimea sã le
recunoascã meritele, statutul de „om
cuceritor”. Întâlnim la tot pasul în viaþa
noastrã persoane cu dorinþa obsesivã de
GRANDOMANIA
epatare, de afirmare, de dominare; spaþiul în
care trãiesc neputându-l îmbunãtãþi, recurg
la extindere, deformând adevãrul istoric.
aracteristicile sufleteºti ale omului, în
general, se considerã a fi condiþionate
de factorul ereditar ºi de cel
geografic. O identitate absolutã a structurii
sufleteºti nu existã între indivizii unui popor,
caracterul fiind hotãrât de majoritate.
Manifestãrile de naturã spiritualã sunt
manifestãri ce aparþin experienþei istorice a
populaþiei, care prin tradiþie se repetã, în
mod constant în decursul unei lungi durate
de timp, chiar dacã în timp se produc mari
schimbãri.
Edmund
Husserl
(1859-1938),
întemeietorul orientãrii fenomenologice,
fenomenologia fiind un mod de cercetare ºi
având ca temã viaþa, în lucrarea sa Criza
umanitãþii europene ºi filozofía, scria:
„Oamenii care îºi schimbã atitudinea, îºi au
ºi pe mai departe interesele lor naturale,
fiecare pe ale sale, individuale; prin niciun
fel de schimbare ei nu pot sã se piardã pur ºi
simplu, adicã niciunul nu înceteazã sã fie
ceea ce este, cel care a fost de la naºtere. În
toate circumstanþele, repoziþionarea poate
sã fie astfel numai una provizorie”.
opulaþiile cu trecut istoric au în sufletul
lor imprimate caracterele naþionale
(vorbirea,
obiceiuri,
concepþii
preferenþiale) ºi numai în al doilea rând
ceilalþi factori – fondul biologic ereditar ºi
mediul geografic. Sufletul unui neam se
formeazã ca o rezultantã a sufletelor
oamenilor care au trãit în trecut ºi trãiesc în
prezent, cãci, în parantezã fiind spus, „ieri
este istorie, astãzi este un dar de la
Dumnezeu, mâine este mister”. Fiecare
C
P
Rememorãri
Virgil Poleacu (V)
( 19 3 9 - 2 0 0 5 )
Virgil Poleacu
Şase ani
şi patru luni
A doua zi am ajuns la galerie
împreunã cu soþia, mai devreme ca
de obicei, sã ne pregãtim de „marea
vizitã”. Obiectivul meu era acela de
a-l convinge pe d-l Poleacu sã devinã
consilierul artistic al galeriei.
„Instruiesc” soþia de importanþa
vizitei ºi personalitatea care urma sã
ne onoreze galeria.
Când totul era aranjat ºi aºteptam
cu sufletul la gurã vizita, intrã în
birou soþia panicatã ºi-mi spune:
„–Marius, iar a venit unul din
«petrecãreþii» de ieri, tocmai acum,
o sã ne strice întâlnirea, dacã nu
«scãpãm» urgent de el.“. „–Roagã-l
sã revinã mai târziu!“… „–I-am
spus, dar mi-a zis cã vrea sã
vorbeascã cu tine!“. „–Cu mine?“
„–Da!…“. Ieºim împreunã din birou,
mergem în prima camerã ºi mã
adresez
domnului:
„–Bunã
dimineaþa, vã pot ajuta cu ceva?…“
„–Bunã dimineaþa, mai degrabã,
cred cã eu vã pot ajuta pe
dumneavoastrã!… Aveam stabilitã o
întâlnire în aceastã dimineaþã!… Eu
sunt Virgil Poleacu!…“. ªi eu, ºi
soþia am rãmas perplecºi, spre
amuzamentul vizitatorului… A
urmat o scurtã discuþie în birou, la o
cafea, dupã care d-l Poleacu a
rãspuns
propunerilor
mele:
„–Domnule Farmazon, ºtiþi, eu sunt
o fire mai libertinã, nu am lucrat
niciodatã dupã un program «de
fabricã», mie îmi mai place ºi
«bãutura beþivã», aºa încât
perspectiva unei angajãri cu contract
popor are anumite calitãþi mai dezvoltate,
altele mai puþin dezvoltate, unele defecte
accentuate ºi altele diminuate în timp.
Psihologul, psihiatrul Carl Gustav Jung
(1875-1961) afirmã cã „perechea de
contrarii este chiar opera demiurgului”.
Comparaþii se pot face, respectul ºi toleranþa
însã, pentru calitãþile ºi defectele unor
popoare, unor etnii diferite, trebuie sã existe.
ªi pentru cã de cele mai multe ori existã,
oamenii convieþuiesc ºi se simt fericiþi. Nu
toþi suntem la fel, ºtim atât de puþin despre
noi înºine, darmite despre celelalte popoare,
pentru a le înþelege pe deplin! Suntem
deosebiþi unul din apropierea celuilalt, aºa
precum comunitãþile pot fi deosebite între
ele. Existenþa toleranþei ºi a respectului poate
exclude ura din rândul oamenilor, a
popoarelor. ªi atunci nu vom mai spune,
precum poetul latin Plaut: „Homo homini
lupus” (omul e lup pentru om), ci vom rosti
frumoasele cuvinte ale lui Seneca: „Homo
res sacra homini” (Omul e ceva sfânt pentru
om) ºi vom acþiona în acest sens.
ar când poporul este cârmuit de cãtre
un conducãtor devenit tiran sau pe
cale de a deveni, pentru care
toleranþa ºi respectul pot fi cãlcate în
picioare, grandomania fiind „ciuperca” ce
creºte în sufletul lui, poporul este „otrãvit” ºi
mulþi sau puþini vor fi acei care vor accepta
sã guste din acea otravã care li se pregãteºte
sau din care unii s-au ºi grãbit sã guste.
ilosoful german Emmanuel Kant
(1724-1804) afirmã cã „omul are
capacitatea
de
a
plãsmui
reprezentãri”, Petre Þuþea, interpretându-l,
scrie: „din spiritul uman pot izvorî lumi
imaginare, ipoteze de lucru, forme presupus-
D
F
de muncã ºi venit zilnic la serviciu
nu prea mi se potriveºte. Pe de altã
parte, este lãudabilã iniþiativa
dumneavoastrã, fiindcã este nevoie
de o galerie de artã privatã în Piteºti,
aºa încât am sã încerc sã vã ajut!“…
Am convenit de comun acord sã
colaborãm conform unui program
liber ales de Domnia Sa. Cu toate
acestea, începând din ziua
urmãtoare, a venit la serviciu,
conform programului galeriei, timp
de ºase ani ºi patru luni, fãrã sã i se
impunã acest lucru. Nu a lipsit o zi,
nu a întârziat o zi!… La insistenþele
mele, pentru a beneficia de toate
drepturile conferite de legislaþia în
vigoare, începând cu data de 1
noiembrie 1999, a fost angajat cu
contract de muncã al Galeriei
Farmazon, pânã în decembrie
2005… Astfel a debutat o prietenie
care m-a onorat ºi de care m-am
bucurat mai bine de ºase ani.
Deºi nu era o fire comunicativã, a
simþit respectul pe care i-l acordam
ºi, la rându-i, ne-a tratat – pe mine ºi
familia mea – cu respect ºi prietenie.
În scurt timp, relaþia profesionalã s-a
transformat într-o relaþie personalã,
considerându-l – ºi considerându-se
– un membru al familiei…
Felul sãu de a fi: direct,
respectuos, modest, sãritor, dornic
Muzica zilelor noastre
„Balkanamera“,
la Piteşti
Zici „Balkanamera“, jazz zici fãrã greº.
Etno jazz latino. Dobrogean de fel, însã
deschis lumii. Influenþe multe în el adunând.
Ingenios, fructuos, savuros. Liviu
Mãrculescu, Giani Amarandei, Elena Gatcin
ºi Corneliu Stroe creând astfel spectacol.
Unu’ sonor policolor. Ademenitor fiindcã
musteºte de ritm. ªi de vibraþii umple în jur,
revigorator...
Ne-am convins c-aºa-i, sâmbãta trecutã.
Afarã, frig tare, înãuntru, mai c-aº zice,
dogoare. Cã muzica incandescent rãsuna. ªi,
nimerit, cu poezia se împletea. Lucreþia
Picui ºi Amelia Stãnescu citind inspirat din
cãrþile lor. Încât seara, de atmosferã aleasã
se încãrcã. ªi rãu îmi pãru cã, pânã la urmã,
se terminã. Biblioteca „Dinicu Golescu“ fu
gazda ºi sala de-acolo este propice, intimã,
caldã pentru evenimente de astea. Ce þin de
culturã vãdit. Directoru’, justificat, promisa ferm, apãsat cã va mai pune la cale ºi
altãdat’ întâlniri ale cuvântului în stih
rostuit, cu cântu’ melodios iscusit. Cine iar
n-o veni, din nou, în pierdere cert va ieºi...
Adrian SIMEANU
pure, utile teoretic ºi practic, monstruozitãþi
morale sau estetice, absurditãþi, modalitãþi
ale spiritului autonom care se miºcã între
formal ºi empiric, între concretul opac ºi
fantastic, între util ºi gratuit, între succes ºi
eºec…”.
a baza tuturor deciziilor acestor
cârmuitori ar trebui sã stea
moralitatea, despre care Jung spunea
cã „nu este o neînþelegere nãscocitã de un
Moise ambiþios pe muntele Sinai, ci ea þine
de legile vieþii ºi este produsã de cursul
L
întotdeauna sã acorde ajutor
dezinteresat, alãturi de o culturã
generalã greu de întâlnit, ne-a
marcat viaþa (atât mie, cât ºi copiilor
mei, care au crescut „în galerie”,
alãturi de el). Lungile discuþii la
galerie sau în timpul cinei, atunci
când ne vizita acasã, au avut un
impact decisiv în alegerea profesiei
fiului meu cel mare, care îl venera
efectiv. Era, ca toþi cei care l-am
cunoscut, profund impresionat de
vasta sa culturã generalã, de uºurinþa
ºi competenþa cu care aborda
subiecte din varii domenii, de la
fizicã la medicinã, de la artã la
chimie, de la gastronomie la
literatura clasicã (citise toþi clasicii
în original!), încât a devenit un reper
profesional pentru el ºi un reper
moral pentru noi, cei care am avut
privilegiul sã-i fim în preajmã.
Pentru mine, care mai bine de ºase
ani am stat în compania lui „nea
Virgil” mai multe ore pe zi decât cu
familia mea, a fost ºansa de a învãþa
despre arta plasticã ºi nu numai, mai
mult decât aº fi putut-o face în orice
cadru instituþionalizat. A fost o
ºansã ºi o mare onoare sã cunosc ºi
sã mã bucur de prietenia acestui om
erudit!…
Îmi place sã cred cã, ºi pentru
Domnia Sa, aceºti ultimi ani de viaþã
Vavila POPOVICI
(continuare în pagina 10)
au avut un impact pozitiv, simþind
respectul, prietenia ºi cãldura
sufleteascã cu care l-am înconjurat,
ca o motivaþie de implicare totalã în
activitatea galeriei pe care a
coordonat-o în calitate de consilier
artistic…
***
Extrem de amabil, domnul Marius
Farmazon, rememorând aceste
gânduri încãrcate de afectivitate
despre Virgil Poleacu, despre care
îmi mãrturisea cã îl socotise,
realmente, timp de ºase ani, un
adevãrat membru al familiei sale, ºia însoþit, la solicitarea mea, succinta,
dar sensibila evocare a expertului sãu
din galeria de artã, cu „câteva schiþe
(nestudiate), rezultate din «joaca» lui
Virgil, cu creionul, la birou“…
Sper ca fiul distinsului
colecþionar, talentatul critic de artã
contemporanã Dragoº Farmazon,
preºedinte executiv al Fundaþiei
culturale „Alexandru BogdanPiteºti“, sã-i consacre lui Virgil –
„reperul profesional” ºi mentorul sãu
spiritual adulat în adolescenþã – un
amplu eseu memorialistic, pentru cã
inconfundabilului om de culturã
Virgil Poleacu i se cuvine pe deplin,
oricând ºi oriunde, un gând pios de
aducere-aminte!…
Grigore CONSTANTINESCU
Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■
8
ARGEªUL
● săgetătorul
28 octombrie 2014
Mesaje
Cronicã sentimentalã
Ultimul zar,
de Cezar Neacşu
Modernã, filosoficã, polifonicã - poezia lui
Cezar Neacºu este tivitã cu reflecþii muiate în
adierea serii, în nostalgii aduse de mareele
Timpului din universul iubirii plenare a
vieþii, în rãsãrit ºi în amurg.
Cartea închipuie frumuseþi ºi chemãri
morganatice, taine, bucurii ºi tristeþile unui
câºtigãtor retras în aºteptarea blândã a
fiarei, asemenea eschimosului care se dãruie
pe banchizã ursului polar.
Autorul este un poet robust, cu
instrumentar complet ºi sentimente pure,
limpezite pe înãlþimile muntelui cutreierat de
zei. Olimpian ºi discret înþeles cu destinul îºi
dãltuieºte adânc gândurile în piatra noastrã
azurie ºi viorie, în care ne regãsim marginile
firii, în lacrimi ºi zâmbete de trecere, în
„floare“, „brumã“, „cer“ ºi în „dorul etern“,
sub „paºi care lasã urme de verde cenuºã“.
Poetul îºi colindã cald cititorii ieºiþi în
ferestrele sufletului, trezindu-i din „ceaþa
mâhnirilor“ cu „clopotul de rouã al
cuvântului luminat“. Mesajul sãu îl
constituie trãirea autenticã a vieþii prin
inegalabilã iubire, ca mod de afirmare, dor ºi
împãcare cu sinele sub veºnic-rodnica
luminã, sub „curcubeul dorului întreg“.
Poezia lui Cezar Neacºu este „o
spovedanie“, curatã ºi adâncã, în timpul
cãreia lumina divinã i se strecoarã prin gene
spre rana sa tainicã, spre cuvânt.
Semnificaþia ultimului zar este un
imperativ, rostit ca o rugã pentru pãstrarea
„luminii nerisipite“, a frumuseþii ºi puritãþii
vieþii, ameninþate de neiubire, de „curgerea
pe valea albã a neîntoarcerii“.
Dovadã - versuri demne de a fi cuprinse
într-o valoroasã antologie:
„Cerul muntelui:
nu mã înþepa.
muntele apei:
nu mã sãpa.
apa soarelui:
nu mã sorbi.
soarele mie:
nu mã privi.
moartea vieþii:
nu mã trãi.
viaþa mie:
nu mã sili.“
George ENE
Confesiuni literare
Redacþia ziarului „Argeºul“, în
colaborare cu Fundaþia „Liviu
Rebreanu“, a organizat, joi, 2
octombrie, un medalion literar
consacrat
scriitoarei
Vavila
Popovici, trãitoare în SUA (Carolina
de Nord), cu prilejul Marelui Premiu
care i-a fost acordat de cãtre
Academia „Il Convivio“ din Italia,
pentru volumul de poezii „Love
Story“. Dupã cum argeºenii ºtiu,
Domnia Sa a trãit mare parte din
viaþã pe aceste meleaguri, cu
precãdere în Piteºti, fiind declaratã
“Fiicã a Argeºului”. A plecat peste
ocean pentru întregirea familiei cu
cele douã fiice, împãrþindu-ºi
sentimentele între familie ºi lumea
pãmântului românesc. Dorul rãmâne
dor faþã de plaiurile mioritice, iar
statornica-i
colaborare
cu
suplimentul cultural al ziarului
“Argeºul” confirmã realitatea.
ªtirea despre surprinzãtorul
“Eveniment de suflet”, cum îºi
intitula jurnalista Mirela Neagoe
reportajul în prestigioasa publicaþie,
a emoþionat-o profund pe
compatrioata noastrã, exprimându-ºi
mulþumirea printr-un mesaj transmis
pe adresa de mail a redacþiei
“Argeºul”, doamnei Cristina
Miliare, directorul adjunct al celei
mai îndrãgite ºi mai cãutate
publicaþii ale metropolei argeºene,
pe care doresc a-l face cunoscut
cititorilor. Adãugãm (fragmentar) ºi
alte destãinuiri privitoare la procesul
de creaþie al scriitoarei, dintr-o mai
veche corespondenþã cu semnatarul
prezentei consemnãri:
Stimatã Doamnã Cristina,
Am
deschis
paginile
„Sãgetãtorului“ ºi am citit cu mare
interes ºi bucurie cele relatate. Am
înþeles din articolele atât de frumos
scrise ºi din fotografii cã
Medalionul literar s-a desfãºurat
plãcut, în prezenþa unor intelectuali
de valoare pe care-i preþuiesc, foºti
ºi actuali prieteni.
Vavila Popovici
Vã rog sã transmiteþi mulþumirile
mele Domnului Director Mihai
Golescu, pentru atenþia acordatã,
pentru onoarea fãcutã ºi pentru
atmosfera caldã a acelei dupãamieze. Pentru mine a fost o
recunoaºtere a activitãþii literare ºi
o încurajare.
Cu mare stimã, respect ºi
bucurie,
Vavila Popovici
Stimate domnule Mohor,
… Am scris poezii, romane,
jurnale, cãrþi memorialistice, eseuri,
articole. Dacã poezia a fost pentru
mine purã inspiraþie, o trãire de
moment, în privinþa prozei, dintr-un
început mi-am propus sã scriu totul
la persoana întâi. Aºa mi s-a pãrut
cã voi fi mai aproape de sufletul
cititorului. Îmi amintesc cã am citit
în adolescenþã o carte, scrisã parcã
de un francez, dar acþiunea se
petrecea undeva în þãrile din nordul
Europei, scrisã la persoana întâi ºi
mi-am spus în gând: Dacã voi scrie
cândva o carte, aºa voi scrie!
Am trãit vremuri tulburi ºi chiar
în viaþa mea au fost destule
evenimente care meritau, credeam
eu, sã fie relatate. Trecutul m-a
pasionat, m-a atras cu forþa sa
irezistibilã ºi l-am redat în scrieri,
cu intenþia de a trage un semnal de
alarmã asupra vieþii ºi a o face mai
bunã în viitor. Aºa am crezut, cã din
greºeli se poate învãþa! Am vorbit
despre iubiri: romanticã, carnalã
(vinovatã sau mai puþin vinovatã),
spiritualã ºi mai puþin de cea
narcisistã. Nu totdeauna ceea ce am
redat în romane a însemnat cã am
trãit pe propria-mi piele, cum se
spune, dar am avut spirit de
observaþie ºi înþelegere a ceea ce se
întâmpla în jurul meu ºi astfel am
imaginat personaje cãrora le-am
atribuit întâmplãrile cunoscute.
Uneori am intercalat ºi câte o
întâmplare din viaþa mea, acolo
unde gãseam de cuviinþã cã poate fi
exemplificat mai bine momentul
acþiunii. Vorba lui Paler: „Nu pot
sã scriu fãrã sã mã descriu!“. Repet,
poþi sã vezi binele ºi rãul altcuiva ºi
sã-l redai. Fiindcã aºa este viaþa,
contrastele nu ne ocolesc, echilibrul
este întotdeauna cãutat, de aici
nãscându-se lupta în conºtiinþa
omului. Dupã ce cunoºti lumea cu
rele ºi cu bune, poþi scrie, ai despre
ce scrie.
Alþii o fac doar
imaginând-o.
În romane am pornit de la o idee,
uneori nu ºtiam prea bine cum voi
sfârºi, dar nici nu ºtiam bine
„cãrãrile”, fiindcã în afara
proiectului, în timpul construcþiei,
cum îmi place sã spun, lucra
imaginaþia
împreunã
cu
„cãrãmizile” (faptele) cunoscute,
amintite, deci construiam cu
amintiri, dar ºi cu ficþiune ºi
imaginaþie pe care unii o considerã
„putere a sufletului”. Atât putea
sufletul sã spunã! Aºa am construit
cele câteva romane. Ar mai fi câte
ceva de adãugat, dar mã rezum la
atât.
Am scris jurnale deoarece
evenimentele din viaþa mea prezentã
(în acele momente) am considerat
cã trebuie consemnate. Am mai
considerat cã un jurnal te duce întro cãlãtorie, fie ea într-un muzeu
(Jurnal american), fie în alt spaþiu
geografic, cu o altã viaþã (File de
jurnal). Eram conºtientã cã ºi alþii
au scris sau vor scrie despre aceste
„cãlãtorii”, dar consideram cã
fiecare simte, vede altfel ºi spune
altfel.
Am hotãrât sã scriu o carte
memorialisticã
„Preaplinul
tãcerilor”. S-a întâmplat cã nu
m-am oprit ºi a urmat „Popasurile
vieþii”.
Eseurile le scriu exprimându-mi
gândurile, aducând gândurile altora
alãturi, pentru a-i face pe cititori sã
reflecteze, sã intre într-un fel de
dialog ºi sã-ºi poatã exprima în final
punctul de vedere asupra temelor
respective. De altfel reflecþia
însoþeºte ºi „cãlãtoriile” din
jurnalele mele.
Am încercat, deci, mai multe
genuri literare ºi nu am fãcut-o
gândit, ci inspirat, ºtiind cã
izbutirile pot diferi, cum bine
spunea cineva. Mi-am asumat
riscul!
Calde ºi respectuoase salutãri!
Vavila Popovici
Duminicã, 5 oct. 2014
Filarmonica
Copiii de la „Meloritm“ cântă,
astăzi, la Piteşti
Filarmonica Piteºti vã invitã astãzi, de la ora 13, la Casa de
Culturã a Sindicatelor, la spectacolul „Un nou sens“, susþinut de
Grupul de copii „Meloritm“ dirijat de Elena Nicolai. În program:
„Valurile Dunãrii“, „Sunetul muzicii“, „Vino cu noi“, „Cu toþii“, „La
mia musica“ º.a.
Momentele de coregrafie sunt oferite de Trupa „Dans As“
(coregrafi Aura Ghica ºi Mãdãlina Teodorescu) ºi Cercul de dans
sportiv al Palatului Naþional al Copiilor Bucureºti (profesor coregraf
Cristina Ionescu).
Un bilet la acest spectacol costã 5 lei (preþ unic).
De-a lungul anilor, „Meloritm“ a cucerit numeroase premii atât în
Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului
Pro memoria
Florea PETRE
(n. 27 octombrie 1940, Bascov, judeþul Argeº).
Bibliotecar, Biblioteca Militarã Naþionalã din Bucureºti;
folclorist; publicist.
Colaborãri: “Viaþa nouã”, “Revista de etnografie ºi
folclor”, “Ramuri” etc.
Volume reprezentative: “Târgul moºilor – o emblemã
dispãrutã a oraºului Bucureºti” (1999); “Alecsandri
necunoscut. Contribuþii bibliografice”, în “Memoriile
Comisiei de Folclor”, tom III, Editura Academiei, Bucureºti,
1989; “Pan Halipa ºi folclorul”, tom IV, idem, 1990;
“Domnul de Rouã”, tom VII, idem, 1993; “Însemnãri de
istorie literarã”, Editura Ars Docendi, Bucureºti, 2011.
Daniela Gabriela VOICULESCU
(n. 27 octombrie 1969, Piteºti, judeþul Argeº)
Poetã, publicistã, eseistã. Membrã, Cenaclul literar
“Liviu Rebreanu” ºi Cenaclul SIND din Piteºti. Membrã în
Liga Scriitorilor din România, filiala Argeº (2008).
Colaborator, „Societatea argeºeanã” (2005-2006, rubricã
zilnicã ºi sãptãmânalã de astrologie). Fondator al Salonului
Naþional de Literaturã “Rotonda Plopilor Aprinºi”.
Promotor, activitate literarã pe internet.
Debuteazã cu versuri în revista “Argeº” (1989).
Colaboreazã la cotidiene ºi reviste locale cu versuri ºi
articole: “Jurnalul de Argeº”, “Viitorul”, “Observator”;
“Top”, “Curierul zilei”, “Argeºeanul”, “Sãgetãtorul”
(supliment cultural al ziarului “Argeºul”), “Cafeneaua
literarã”, “Criterii literare” etc.
Volume reprezentative: “Anahata”, versuri, Editura
Vasicos Media, Piteºti, 2004; “Nsoromma”, poezii ºi eseuri,
Editura Carminis, Piteºti, 2007; “Mercurul filosofal”,
antologie de poezii (1984-2006), idem, 2007; “Doimea
materiei”, volum dedicat poetului Vasile Voiculescu, idem
2007; “Zeiþa de turcoaz”, versuri, Editura Tiparg, Piteºti,
2008; “Spica”, idem, 2008; “Indigo ºi portocaliu”, idem,
2009; “Orphika”, idem, 2009; “Umbra ploii devine Fortuna”,
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011; “Dora”, Editura
Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2012; “La malul Mãrii
Imbrium”, Editura Bibliostar, Râmnicu Vâlcea, 2012.
Volume colective: “Mãrturisirea de credinþã literarã”,
vol. II, Editura Carpathia, Bucureºti, 2008; “Ce enigmaticã
eºti, femeie...”, Antologia semestrialã „Freamãt de timp“,
Editura 3D, Drobeta Turnu Severin, 2008; “In memoriam
Artur Silvestri”, Editura Carpathia, Bucureºti, 2009.
Premii, distincþii: Premiul Special al Palatului Culturii
din Piteºti, pentru participarea la concursul interjudeþean de
poezie “Argeºule, plai de dor”, ediþia a XVIII-a (1988);
Autorul lunii ianuarie – 2010, titlu acordat de sãptãmânalul
internaþional “ACUM”; Premiul I, secþiunea poezie,
Concursul Naþional “Pe aripi de dor domnesc”, ediþia a III-a,
Domneºti, 2010; Premiul “Artur Silvestri” pentru poezie, la
Concursul Naþional Literar “Cetatea lui Bucur”, 2010;
Medalia de merit în memoria lui Ionel Cristescu-Muºãteºti,
Curtea de Argeº, 2010; Diplomã de Excelenþã – Daniela
Voiculescu, Fondator al Salonului Naþional de Literaturã
“Rotonda Plopilor Aprinºi”, 2011 etc.
Manole PRODAN
(n. 29 octombrie 1948, satul Prodãneºti, comuna
Ioneºti, judeþul Argeº)
Publicist, inginer agronom, doctor în agronomie.
Colaborãri: “Teleormanul”, “Agricultura României”,
“Fermierul”, “România liberã”.
Coautor al volumului “Cercetãri agronomice în Câmpia
Burnasului”, Editura Agris, Bucureºti, 1993.
Dumitru G. RADU
(n. 29 octombrie 1926, Cãrpiniº-Cepari, judeþul Argeº)
Preot, profesor universitar doctor, prorector, Institutul
Teologic Universitar din Bucureºti; publicist. Profesor,
Facultãþile de Teologie din Bucureºti, Piteºti (1991),
Constanþa (1992), Târgoviºte (1995). Preot, Biserica “Sfinþii
Împãraþi Constantin ºi Elena”, Bucureºti.
Colaborãri: “Biserica Ortodoxã Românã”, “Studii
Teologice”, “Ortodoxia”, “Glasul Bisericii”, “Mitropolia
Olteniei” etc.
Volume reprezentative: “Caracterul ecleziologic al
sfintelor taine ºi problema intercomuniunii”, teza de doctorat,
Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureºti, 1978; “Învãþãtura de credinþã ortodoxã”,
coautor, Bucureºti, 1978; “Îndrumãri misionare”, coautor,
Bucureºti, 1986 etc. Colaboreazã la revizuirea textului biblic
(1968), a Noului Testament (1978).
Lucian COSTACHE-BABCINSCHI
(n. 30 octombrie 1952, Bucureºti)
Profesor, limba ºi literatura românã, Colegiul Naþional
“I.C. Brãtianu”, Piteºti; lector universitar, Universitatea
“Constantin Brâncoveanu”, Piteºti. Eseist, poet, critic literar,
prozator, traducãtor. Responsabil, Cercul pedagogic al
profesorilor de limba ºi literatura românã (licee) din judeþul
Argeº, zona Piteºti – Topoloveni (din 2001). Membru,
Comisia Naþionalã a profesorilor de românã; coautor al
programelor de limba ºi literatura românã (1993-2001).
Secretar al cenaclului literar “Septentrion”, Dorohoi (19881993). Fondator, redactor, Revista de limba ºi literatura
românã “Ion Pillat”, Piteºti, 1996; fondator, redactor ºef,
Revista Catedrei de Limba ºi Literatura Românã, Colegiul
Naþional “Ion C. Brãtianu”, 2003; fondator, redactor, Revista
“Junimea” (serie nouã) a Asociaþiei Culturale ºi ªtiinþifice
“Junimea” a Colegiului Naþional “Ion C. Brãtianu”.
Colaborãri: “Luceafãrul”, “Convorbiri literare”,
“Cronica”, “Argeº”, “Ateneu”, “Caiete botoºãnene”,
“Tribuna” (Cluj), “Tribuna României”, “Centenar
Eminescu”, “Argeºul”, “Curierul de Dorohoi”, “Curierul de
Argeº”, “Fotoreporter” etc.
Volume reprezentative: “Le Francais des affaires”, curs
universitar, 1995; “Septentrion” (volum colectiv, poezii),
1995; “Soare - ochi de Dumnezeu”, poezii, 1996; “Elogiu
Regelui. Poetul”, eseu bilingv, 1996; “Liviu Rebreanu Texte comentate”, Editura Recif, 1997; “Chipurile poetului”
(volum colectiv), criticã literarã, ediþia 1, 2001, ediþia a II-a,
2002; “Poeþii banilor” (volum de versuri), 2006; “Sub –
Urbia”, volum de versuri, 2006; “Fantasteria”, volum de
versuri, 2006; “Miniaturi I”, portrete, peisaje , reflecþii, 2006;
“Mihai Eminescu. Eseuri deschise. Chipul de aer ºi chipul de
lut”, Editura Tiparg, Piteºti, 2009; “Sublima fantasteria.
Poezii”, idem, 2009; “Miniaturi II”, idem, 2009; “Piano
forte”, poezii, idem, 2011; “Mathilde ºi Fata din Grãdina
Albastrã”, roman, idem, 2011; “Prima staþie înainte de
Paradis”, roman, idem, 2012.
Premii, distincþii: Premiul I al revistei “Convorbiri
literare” pentru poezie (1988); Premiul I al revistei “Tribuna
României” pentru poezie (1989); Premiul oraºului francez
Cholet pentru volumul bilingv “Eloge au Roi. Le Poète”
(1996); Diplomã de Excelenþã pentru rezultatele la
olimpiadele ºcolare, pregãtirea elevilor olimpici, Consiliul
Judeþean Argeº (1998); Diploma “Gheorghe Lazãr”, clasa I,
pentru activitatea în învãþãmânt, 2005; Diploma ºi Premiul
“Gheorghe Lazãr”, Clasa I (M. Ed. C.), pentru întreaga
activitate didacticã (2006); Diploma ºi Titlul de “Fiu al
Argeºului ºi Muscelului”, pentru prestigiul moral,
profesional ºi civic, Consiliul Judeþean Argeº (2008);
Diplomã de Excelenþã “Olimpicii ªcolii Româneºti”,
Guvernul României (2008) etc.
Gheorghe BARBU
(n. 31 octombrie 1947, comuna Sâmbureºti, judeþul Olt)
Profesor universitar doctor, Catedra de matematicã ºi
Catedra de informaticã, Universitatea din Piteºti; rector al
Universitãþii din Piteºti, preºedinte al Consiliului de
Administraþie al Universitãþii din Piteºti. Om de ºtiinþã ºi
culturã, publicist, membru al Academiei RomânoAmericane de Arte ºi ªtiinþe, al Societãþii Americane de
Matematicã, expert al Comunitãþii Europene în Matematici
Aplicate ºi Informaticã. Recenzent, Mathematical Reviews;
membru al Academiei de ªtiinþe din New York (din 1998).
Expert al Comunitãþii Europene în Matematici aplicate ºi
Informaticã (din 1998), al Camerei de Experþi a Uniunii
Europene, Consiliului Naþional pentru Evaluare Academicã
ºi Acreditare, CNEEA, Agenþiei Române pentru Asigurarea
Calitãþii în Învãþãmântul Superior, ARACIS, Agenþiei
Naþionale pentru Calificãrile din Învãþãmântul Superior ºi
Parteneriat cu Mediul Social ºi Economic.
Colaborãri: “Buletinul Institutului Pedagogic”, Piteºti;
“Buletinul Institutului de Învãþãmânt Superior”, Piteºti;
“Buletinul Sesiunii ªtiinþifice al Institutului de Învãþãmânt
Superior”, Piteºti; “Buletinul ªtiinþific al Universitãþii din
Piteºti” etc.
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
9
ARGEªUL
● săgetătorul
28 octombrie 2014
Teatru
Arte
...La
filarmonică!
Expoziţia Naţională de Artă
N a i v ă , a X LV I - a e d i ţ i e
Plasatã pe bunã dreptate, de cãtre
teoreticieni ºi critici, la periferia sau
chiar la polul opus al artei culte,
profesioniste, arta naivã s-a aflat
poate tocmai de aceea protejatã de
discuþiile înfierbântate ºi de multe
ori nu tocmai bine voitoare, care au
însoþit
perpetuu
dezvoltarea
încrengãturilor de curente, stiluri,
maniere artistice. Ea a fost feritã de
zgomotul ºi vâltoarea tratatelor ºi a
istoriilor de specialitate, fiind de-a
dreptul ignoratã de acestea.
Arta naivã, aºa cum spunea
criticul ºi esteticianul Victor Ernest
Maºek, „nu trebuie cãutatã în istoria
genurilor ºi curentelor artistice, ci în
spirit. Înainte de a fi o modalitate
artisticã, naivitatea este o atitudine
existenþialã, o dimensiune a
spiritului, de esenþã moralã,
identificabilã, nu numai în artã, ci ºi
în comportamentul uman, în
genere“. Arta naivã, putem spune
deci, a existat dintotdeauna, chiar
dacã nu neapãrat sub forma unei
practici artistice conºtiente. Putem
atribui artei naive, fãrã umbrã de
îndoialã, pictura cu care meºteri
populari anonimi înfrumuseþau
obiectele de mobilier de odinioarã,
miniaturile cronicilor ºi ale cãrþilor,
pictura muralã a unor biserici gotice
din Finlanda sau a bisericilor de
lemn maramureºene, ba chiar
scenele cu care locuitorii Bavariei îºi
împodobeau butoaiele de bere.
Deºi nu are propriu-zis o datã de
naºtere, ea ºi-a primit totuºi botezul
pe la începutul secolului trecut,
odatã cu remarcarea lui Henri
Rousseau ºi cu înfiinþarea
„Salonului independenþilor” la Paris.
La noi, cu siguanþã, primii artiºti
naivi vor rãmâne anonimi, pierduþi
în masa iconarilor ºi a zugravilor
secolelor XVIII-XIX. Oricum, arta
naivã s-a manifestat în þara noastrã
cu aceeaºi spontaneitate ºi
autenticitate ca ºi în restul Europei,
cel puþin.
Anul
1969
marcheazã
conºtientizarea artei naive de la noi,
odatã cu prima expoziþie naþionalã
dedicatã acestei miºcãri, care a avut
loc în Piteºti. Iatã cã anul acesta,
Consiliul Judeþean Argeº, prin
Centrul
Judeþean
pentru
Conservarea ºi Promovarea Culturii
Tradiþionale Argeº, organizeazã cea
de-a XLVI-a ediþie a Expoziþiei
Naþionale de Artã Naivã.
Vernisajul a avut loc duminicã,
26 octombrie, la Galeria Naþionalã
de Artã Naivã (probabil singura, dar
oricum prima din þarã) a Muzeului
Judeþean Argeº (corp C, intrare din
Bdul. Eroilor).
Sunt aºteptaþi s-o viziteze toþi cei
care vor sã afle mai multe despre
arta naivã româneascã, dar ºi cei
care vor sã redescopere lumea plinã
de prospeþime ºi sinceritate din
lucrãrile expuse.
Pr. Cosmin BLOJU,
CJCPCT Argeº
Premiile
Cafeneaua
literară 2014
þarã, cât ºi peste hotare, încântând publicul din Turcia, Italia,
Bulgaria, China º.a. Copiii trupei care are o istorie de 35 de ani au
cântat alãturi de Toto Cutugno, Nicolae Voiculeþ, Mariana Nicolesco,
Felicia Filip ºi alþi artiºti consacraþi. (M. NEAGOE)
Volume reprezentative: “Programarea în limbajul
FORTRAN”, în colaborare, Piteºti, 1981; “Ghid pentru
admiterea în învãþãmântul superior”, Piteºti, 1983; “Îndrumar
de laborator pentru programarea în limbajul FORTRAN”,
Piteºti, 1983; “Îndrumar pentru laborator la teoria traficului
rutier”, Piteºti, 1985; “Matematici speciale”, Piteºti, 1993;
“Probleme de matematici speciale”, în colaborare cu Anca
Barbu ºi Camelia Gheldiu, Piteºti, 1993; “Bazele
informaticii”, Piteºti, 1995; “Îndrumar de laborator pentru
Bazele informaticii”, Piteºti, 1996; “Modele ale cercetãrii
operaþionale”, în colaborare, Editura Universitãþii din Piteºti,
1999; “Modele de Simulare cu Aplicaþii în Fiabilitate”,
Editura Tehnica, Bucureºti, 1992; “Bazele Informaticii”, în
colaborare, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1997; “Calculatoare
Personale ºi Programarea în Limbajul C/C++”, în colaborare,
Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 2005; “Sisteme
informatice prin exemple”, în colaborare, Editura
Universitãþii din Piteºti, 2008.
Premii, distincþii: Ordinul “Ofiþer al Laurilor
Academici” conferit de Republica Francezã (1999); Ordinul
“Steaua României în rang de cavaler” conferit de
preºedintele þãrii (2000); “Marele Ordin de Onoare în Aur
pentru merite aduse Republicii Austria”, conferit de
preºedintele Austriei (2011) etc.
Marius Iulian ZINCA
(n. 31 octombrie 1975, Piteºti, judeþul Argeº)
Membru fondator (în colaborare), Cenaclul literar
studenþesc “Juventus”, Piteºti (1996); membru al Cenaclului
“Argeºul – 2001”; publicist, poet.
Organizator, “Reuniunea naþionalã a cenaclurilor literare
studenþeºti”; membru al juriului, Concursul Naþional de
poezie “Leoaicã tânãrã, iubirea” sub patronajul Centrului
Cultural Argeº, ediþiile 2002, 2003; membru al juriului
Concursului Naþional de poezie patriotica “Suflet românesc”
sub patronajul Artei Conversaþiei, ediþia I, 2012.
Colaborãri, articole, versuri ºi recenzii: “Argeºul”,
“Sãgetãtorul” (supliment cultural al cotidianului “Argeºul”),
“Curierul zilei”, “Antarg”, “Jurnalul de Argeº”, “Viitorul
Argeºului”.
Volume reprezentative: “Cuvinte-n necuvinte”, Editura
Altum, Piteºti, 2004; “Întoarcerea-n cuvinte”, idem, 2005;
“Glasul cuvântului”, Editura Docucenter, Bacãu, 2012; “Un
alt început”, idem, 2012.
Mã citez dupã patru decenii:
„oamenii nu-ºi dau seama când
vine iubirea, ci numai când
pleacã“. Astfel rezumând textu’
scris nu rãu de Theo Herghelegiu.
Actual, cu umor ºi tristeþe.
Convingãtor ºi fãrã stridenþe.
Regizat pe mãsurã tot de autoare.
Jucat vioi, cu elan, de Ionuþ
Burlan ºi Anca Sigartãu. Ea,
bucureºteancã, iar el, ploieºtean.
Actori pricepuþi ºi entuziaºti. În
rolu’ de cuplu experimentaþi…
Pe scurt, love story sub titlul
„Laugh story“. Din zilele noastre,
of course. Cu iluzii, amor,
deziluzii, final. Replici potrivite,
cu cap rostuite. De cei doi rostite
alert, nuanþat. Cu… hituri de
secol trecut combinate bogat. Da,
cu melodii ºtiute, plãcute, chiar de
ei interpretate-n direct. Vocal,
înzestraþi arãtându-se clar.
Acompaniaþi orchestral excelent.
De cinci instrumentiºti tineri,
iscusiþi vãdit. Profesioniºti. Care
degrabã se cade sã urce pe scenã,
aicea, din nou. Sã ne delecteze
sonor. Cãci sigur sunt apþi ºi
pasionaþi. Clar melodioºi ºi
armonioºi, pot improviza ºi noi,
melomanii, cert om savura. Cã
muzica bunã nu e simfonicã doar.
ªi, precum se vede, aduce ºi
teatrul la filarmonicã, inovator. În
spectacol concert, stârnind
interes, obþinând succes. „Poveste
de râs“, vãzutã ºi auzitã-n Piteºti,
marþea trecutã, stã mãrturie
neîndoielnic…
Adrian SIMEANU
Revista Cafeneaua literarã va
acorda vineri, 31 octombrie, ora 13, în sala Simpozion a Centrului
Cultural Piteºti, premiile pentru creaþie literarã pe anul 2013. Se vor
acorda un premiu pentru criticã literarã, douã premii pentru poezie ºi un
premiu pentru traduceri.
Criteriile care au funcþionat în aceastã a treia ediþie a Premiilor revistei
Cafeneaua literarã au fost cele de calitate a mesajelor textelor literare.
Directorul revistei ºi redacþia mulþumesc Primãriei Municipiului
Piteºti ºi conducerii Centrului Cultural Piteºti pentru suportul constant
acordat acestui eveniment cultural.
Vã aºteptãm la festivitatea de premiere. („C.L.“)
Lucrãri colective: “Juventiada”, Editura Juventus, Piteºti,
2002 ºi 2006; “Dintre sute de condeie”, Editura Juventus,
Piteºti, 2006; “Amprente temporale”, antologie site
Cronopedia, Editura Docucenter, Bacãu, 2012; “Confluenþe
lirice”, antologie de poezie ºi prozã site Confluenþe lirice,
Editura Pim, Iaºi, 2012 º.a.
Premii, distincþii: Diplomã de excelenþã pentru
contribuþia deosebitã la activitatea Cenaclului literar
studenþesc “Juventus”, Casa de culturã a studenþilor Piteºti,
Argeº (2005); Menþiune, Concursul naþional literar
studenþesc “Vox Napocensis”, Cluj-Napoca, 2005; Premiul
al III-lea, Concursul naþional literar studenþesc “Juventus”
(2006) etc.
Denisa POPESCU MARTIN
(n. 31 octombrie 1967, Piteºti, judeþul Argeº)
Poetã, publicistã, prozatoare. Membrã a U.S.R. (2007).
Redactor de presã ºi de televiziune. Referent, Biblioteca
Judeþeanã Argeº “Dinicu Golescu”.
Colaborãri: “Muntenia expres”, “Amurg sentimental”,
“Trimbulinzii”, “Aripi”, “Coloana infinitã”, “Luceafãrul”,
suplimentul literar-artistic “Sãgetãtorul” al ziarului
“Argeºul”.
Debut, poezie: 1994, “Sãgetãtorul”.
Debut editorial: volumul de versuri “Dincolo de ochii
mei” (1999).
Alte volume de versuri reprezentative: “Adamantin”,
Piteºti, 2004; “Laminaria. Catrinel”, Editura Tiparg, Piteºti,
2005; “Scheletul meu de muselinã”, Editura Tiparg, Piteºti,
2005; “Cele mai frumoase depresii”, idem, 2007; “Buzele
unui om singur”, idem, 2010.
In memoriam
Dumitru DONESCU
(n. 26 octombrie 1938, ªuici, judeþul Argeº – d. 28 mai
2003, Iaºi)
Profesor de limba ºi literatura românã, director, Liceul
“Cuza Vodã”, Iaºi; inspector ºcolar, IªJ Iaºi; poet, publicist;
coordonator, Cenaclul de Literaturã ºi Creaþie din cadrul
C.C.D. Iaºi.
Debuteazã cu versuri în revista “Argeº” (1966); publicã
în “Convorbiri literare”, “Ramuri”, “Neamul românesc”,
“Familia”, “ªcoala bârlãdeanã” etc.
Volume de versuri: “Umbra dulce a lucrurilor”, Editura
Arcade, Iaºi, 1990; “Vulnerabila amiazã”, Editura Junimea,
Iaºi, 1994; “Respiraþia cuvintelor”, Iaºi, 2002; “Avataruri nu
departe de Styx”, Iaºi, 2002.
Bibliotecã
Jazz şi poezie
Sâmbãtã seara, Biblioteca Judeþeanã
„Dinicu Golescu“ a fost gazda unui
eveniment inedit de „Jazz & Poetry“: un
concert cu muzicã de jazz al formaþiei
Balkanamera, acompaniat sau armonizat
cu recitaluri de poezie susþinute de Amelia
Stãnescu ºi Lucreþia Picui.
Liviu Mãrculescu ºi Giani Amarandei,
membri ai trupei Balkanamera
Organizarea nu a fost deloc uºoarã
pentru conducerea bibliotecii, þinând cont
cã locul desfãºurãrii era de obicei dedicat
conferinþelor, însã efortul a meritat: sala a
fost plinã, iar oamenii încântaþi de
originalitatea evenimentului. Sã gãseºti
„melanjul“ ideal între poezie ºi jazz nu
pare deloc simplu la prima vedere, însã
creativitatea instrumentiºtilor ºi talentul
poetelor de a se plia dupã sunetul
trompetei sau al percuþiilor au fost
încântãtoare pentru audienþã. Una dintre
piesele care au stârnit ropote de aplauze a
fost „Bordeiaº, bordei, bordei“, adaptatã
într-un stil cu totul original de cãtre trupa
Balkanamera. A urmat apoi recitalul
poetei ºi profesoarei Lucreþia Picui, prilej
cu care a anunþat ºi lansarea volumului de
poezii „Fãrã anestezie“.
Lucreþia Picui a debutat profesional în
învãþãmânt, la Topoloveni, ca profesor de
limba ºi literatura românã, iar din 1988
este bibliotecar responsabil de secþia
„Colecþii speciale“ la Biblioteca Judeþeanã
„Dinicu Golescu“.
Balkanamera este un proiect muzical
iniþiat de bateristul ºi percuþionistul de
jazz & blues Corneliu Stroe în anul 2010.
Grupul a participat la numeroase
festivaluri de jazz din þarã ºi din
strãinãtate, precum Fest International
Freedom Jazz Fest – Vama Veche 2012,
Fest International Sines 2010 ºi Lisabona
Portugalia (prin Institutul Cultural
Român).
George OLTEANU
Dimitrie NANU
(n. 26 octombrie 1873, Câmpulung, judeþul Argeº – d.
16 februarie 1943, Bucureºti)
Profesor, poet, traducãtor, publicist, prozator; inspector
ºcolar, judeþul Tutova. Secretar, ºef de cabinet, Ministerul
Instrucþiunii. Profesor, Institutul Pompilian din Bucureºti.
Colaborãri: “Convorbiri literare” (1895), “Luceafãrul”,
Budapesta; “Semãnãtorul”, “Convorbiri critice”, “Ramuri”.
Traduceri, din Corneille, Racine, Shakespeare, Alfred de
Musset, Marcel Prevost, Guy de Maupassant, Maurice
Renard º.a.
A debutat editorial cu volumul de versuri “Nocturne”,
Câmpulung Muscel, 1900. Alte volume reprezentative: “La
focul rampei”, Bârlad, 1904; “Ispitirea de pe munte”,
Bucureºti, 1914; “La «Mielul Alb»“ (în colaborare cu
Charles Lebrun), Arad, 1925; “Poezii”, Bucureºti, 1934.
Premiul Naþional de poezie (1937).
Veronica OBOGEANU
(n. 30 octombrie 1900, Boteni, judeþul Argeº – d. 15
august 1987, Bucureºti)
Poetã, membrã fondatoare a Uniunii Scriitorilor din
România.
În 1924 debuteazã cu versuri, la Cluj, la iniþiativa lui
Cezar Petrescu.
Volume de versuri: “Freamãt”, Bucureºti, 1944;
“Corabia de luminã”, Editura Presa, Bucureºti, 1946;
“Poezii” (1968), “Aici, pe ramul meu”, Editura Eminescu,
Bucureºti, 1970; “Strigãt prin lume”, idem, 1973; “Pasãrea de
foc”, idem, 1978.
Margareta ONOFREI
N
OTÃ:
Menþionarea
lucrãrilor
reprezentative în vederea constituirii
prezentei rubrici se bazeazã pe importanþa
lor, în viziunea autoarei. Dacã existã persoane
care doresc sã completeze fiºele de autor
publicate, rog respectuos sã prezinte
respectivele date redacþiei ziarului ,,Argeºul“!
Agendã culturalã
A apărut Revista
„Argeş“
În numãrul 10 (388) al Revistei de
culturã „Argeº“, apãrut pe firmamentul
literelor tipãrite cu cerneala lui octombrie,
Mircea Bârsilã semneazã cronicile celor
douã premiere ale Teatrului „Al. Davila“
Piteºti, prezentate în deschiderea stagiunii
2014-2015: „Un bãrbat ºi mai multe
femei“, respectiv „Prah sau lozul cel
mare“. Alte titluri din sumarul publicaþiei:
„Experimentul Kiseleff la faliment“, de
Marin Ioniþã * „D-ale imposturii“, de
Gheorghe Grigurcu * „Plagiat. Opera
Omnia sau Cãsuþa minunatã“, de Liviu
Nanu * „Mã uit la toamnã peste umãr“, de
Costin Armand Banu * „Scriitori români
din Serbia“, de Maria Mona Vâlceanu *
etc. (M.N.)
Recital
Joi, 30 octombrie, la ora 17, în Sala
„Ars Nova“ a Centrului Cultural, sub
egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu“,
va avea loc recitalul vocal-instrumental
„Rãdãcini folclorice“, susþinut de
profesoarele Camelia Pavlenco ºi Dorina
Arsenescu. (A.A.)
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
ARGEªUL
● săgetătorul
10
28 octombrie 2014
Decriptãri
Savantul proscris
Cu ceva timp în urmã, mediul ºtiinþific
era zguduit de un scandal de mari proporþii.
Dupã o activitate de patruzeci de ani la
Institutul de Fizicã ºi Inginerie Nuclearã
„Horia Hulubei” de pe platforma Mãgurele,
fiul cel mare al foºtilor dictatori comuniºti,
cercetãtorul senior de gradul II, Valentin
Ceauºescu, este scos la pensie, cu douã luni
înaintea împlinirii vârstei de 65 de ani. Era
în iunie 2013, momentul demarãrii
proiectului denumit „Extreme Light
Infrastructure”, iniþiat de un grup de oameni
de ºtiinþã în domeniul fizicii laserilor.
Pilonul românesc „Extreme Light
Infrastructure – Nuclear Physics” (ELI-NP)
are o valoare estimatã de 356,231 milioane
de euro.
Iatã, avem de-a face cu cel mai grandios
proiect
ºtiinþific
al
României
postdecembriste.
Pe 21 octombrie 2014, într-o tãcere
absolutã, fãrã tãieri de panglici, fãrã
politicieni de la Palatul Cotroceni sau
Palatul Victoria, este inaugurat Centrul
Integrat de Tehnologii Avansate cu Laser
(CITAL), o infrastructurã la cel mai înalt
nivel mondial, gazda celui mai puternic laser
din Europa, al doilea laser al lumii capabil sã
producã pulsuri de luminã amplificatã de un
petawatt cu o duratã de 25 de femtosecunde.
Dacã dãm citire declaraþiilor oficiale, este
exact ca ºi cum ceva a picat din slãvi, o
manã cereascã fãrã cap ºi fãrã coadã. Totuºi,
acest proiect este unul dintre marile secrete
de stat ale României ultimilor aproape
cincizeci de ani. Cu toþii am auzit de
savantul Henri Coandã, fiul generalului
Constantin Coandã, fost profesor de
matematicã la ªcoala Naþionalã de Poduri ºi
ªosele din Bucureºti ºi fost prim-ministru,
pentru o scurtã perioadã de timp, în 1918, ºi
al frumoasei Aida Danet, fiica medicului
francez Gustave Danet, originar din
Bretania. Dupã o viaþã petrecutã în
buncãrele marilor puteri, în anul 1969, Henri
Coadã se stabileºte definitiv în România.
Aici se apropie de Nicolae Ceauºescu ºi este
numit director la Institutul de Creaþie
ªtiinþificã ºi Tehnicã (INCREST), secþia
militarã. În 1970 devine membru al
Academiei, iar pe 25 noiembrie 1972, la
vârsta de 86 de ani, decedeazã. Printre
marile moºteniri lãsate de savant acestui
popor este ºi misteriosul tun cu fascicul de
laser utilizat de armatã împotriva invaziei
(urmare din pagina 7)
G
C
Vis de octombrie
Octombrie e timpul în care punem în
balanþã regretele;
E vremea când mi se face dor de
pãrinþi,
Când vreau sã ascult poveºti
Într-o noapte cu pãrul lung ºi
Ochi negri încercãnaþi.
Când prin ceaþa dimineþii
Galopeazã nãlucile cailor liberi.
E ceasul tainic când întunericul
Muºcã deja din lumina zilei tot mai
mult,
Când apele liniºtite ale tãcerii
Se revarsã peste orãºelul ce îºi trage
obloanele verii.
Alex DUªAN
Henri Coandã, rãmas în istoria ºtiinþei ºi pentru descoperirea care îi poartã numele - Efectul Coandã
tancurilor sovietice, atac ordonat de Leonid
Ilici Brejnev în tandem cu ocuparea
Cehoslovaciei, din 20-21 august 1968,
România fiind apoi sancþionatã de ONU cã a
folosit o armã nedeclaratã. Pânã în 1989,
evenimentul menþionat era asemuit cu un fel
de „Experiment Philadelphia”, varianta
româneascã, pentru ca dupã Revoluþie
legenda sã fie negatã întru totul. Realitatea
inaugurãrii din 21 octombrie 2014 a celui
mai puternic laser din Europa ºi a celui de-al
doilea laser din lume vine sã confirme
prezumþia sus enunþatã. Sunt deducþii logice,
de bun-simþ, fãrã consultarea unor
documente secrete. Un vechi proverb spune
cã niciodatã nu iese fum fãrã foc.
Sã revin la Henri Coadã. Dupã moartea
savantului, toate invenþiile sale trãsnite sunt
uneori ei frizeazã ridicolul, pot
deveni chiar jalnici ºi nu puþini au
fost scriitorii vremurilor pe care
aceºti oameni i-au inspirat.
randomania este o trãdare
faþã de colectivul din care
se smulge individul, o
trãdare faþã de spirit care cere cu
totul alte înãlþimi. Fac o parantezã
spunând cã doar faptele spirituale,
artistice sunt cele care fac
abstracþie de timp ºi ne scot din
ceaþa intensã a zilelor, pentru a ne
ridica pe alt plan eliberat de
chingile timpului, cu totul în afara
istoriei. În cazul unei nenorociri
care se poate abate asupra unei
colectivitãþi ne poate salva doar
calea spiritualã ºi ar trebui s-o ºtim
cu toþii.
ineva
critica
ambiþia
sugeratã de Napoleon
Bonaparte conform cãreia
fiecare soldat (francez) poartã în
raniþã bastonul de mareºal,
deoarece fiecare prost, încurajat de
spusele lui Napoleon, se poate
G
Poezie
E luna când mesteacãnul din curte
Devine cel mai frumos copac din
lume,
Când frumoasele crizanteme
Îmi bat sfios în fereastrã,
Când primele ploi cad
În cinstea celor mai frumoase ºi triste
femei din lume.
GRANDOMANIA
normal al existenþei, la fel ca o
casã sau un vapor sau oricare alt
instrument de culturã”. Iar fãrã
libertate nu existã moralitate ºi
pentru ca omul sã poatã fi liber
trebuie mai întâi sã-ºi înfrângã
barbaria, existentã în sufletul lui,
într-o dozã mai micã sau mai mare,
pentru a nu da frâu liber „bestiei”
din el.
randomania
este
o
hipertrofiere a conºtiinþei
de
sine.
Omul/conducãtorul pozând, dar în
curând fiind ºi convins cã este cel
mai inteligent, cel mai valoros,
superior celorlalþi, predestinat a fi
conducãtor, îºi arogã merite
inexistente. Grandomania unui
conducãtor duce la apariþia unor
idei delirante cu reforme politice
dãunãtoare societãþii sau la
rãzbunãri, conflicte, pânã la
rãzboaie, întrucât ele lezeazã
interesele
altora.
Oamenii
grandomani sunt de temut, dar
puse sub lacãt. Unele sunt scoase ºi iau
drumul Moscovei, iar altele sunt date uitãrii.
În anul 1970, Valentin Ceauºescu are 22 de
ani ºi revine în þarã ca proaspãt absolvent al
Imperial College London, secþia Fizicã.
Având în vedere faptul cã Henri Coandã este
un apropiat al familiei Ceauºescu, tânãrul
Valentin îl cunoaºte îndeaproape pe savant
ºi dezvoltã un cult faþã de acesta. Proiectele
vizionare ale lui Coandã devin dezideratele
proaspãtului fizician Valentin Ceauºescu.
Acest personaj rocambolesc, de o modestie
monahalã, s-a dedicat, timp de peste patru
decenii, muncii ºtiinþifice, împlinind visul
celebrului Coandã ºi anume realizarea celui
mai puternic laser de pe Terra. Este a doua
mare loviturã de imagine, dupã ce, în 1986,
implicat fiind în conducerea clubului de
fotbal Steaua Bucureºti, se reuºeºte
câºtigarea Cupei Campionilor Europeni, la
Sevilla, în Spania.
Din pãcate, avem de-a face cu o
secretomanie bine ferecatã, uzualã la un
astfel de nivel, motiv pentru care ne dãm
doar cu presupusul. Respectând adevãrul
istoric, trebuie sã recunoaºtem cã fizicianul
Valentin Ceauºescu este singurul care a avut
tãria de caracter sã apere una dintre
invenþiile savantului Henri Coandã, celelalte
fiind oferite cadou ruºilor, respectiv
americanilor dupã 1989. În prima fazã aflat
crede un mareºal în devenire sau
chiar ajuns în funcþie. Mi-a plãcut
completarea acestei afirmaþii fãcutã
de un om politic din þara noastrã,
vorbind despre comunismul adus
cu forþa în România, în „raniþa
soldatului rus”… Istoria lumii, pe
lângã oamenii merituoºi, îºi are
trufaºii, grandomanii – proºtii ºi
îngâmfaþii ei. Filosoful britanic
Bertrand Russel (1872-1970)
spunea: „Nenorocirea omenirii
este cã proºtii sunt aºa de siguri ºi
inteligenþii sunt
cuprinºi de
îndoialã”. Proºtii la care se referea
Russel pot fi unii politicieni fãrã
cunoºtinþele complete ºi necesare,
geografice ºi istorice ale lumii în
care trãim, la oamenii recrutaþi din
rândul celor cu predispoziþie de a
deveni grandomani. Acestor
oameni le lipseºte mãsura,
prevederea, dar ºi flexibilitatea
spiritului pentru a se apropia de
adevãr prin acumulare de
cunoºtinþe, de a se apropia ºi
înþelege oamenii pe care-i conduc
ºi nu numai. Cel mai mare pericol îl
prezintã personalitãþile dotate cu un
grad de inteligenþã ºi care
în sectorul discret, ca proiect militar, laserul
Coandã devine, în epoca proeuropeanã, un
obiectiv civil, de utilitate publicã în
domeniul aplicaþiei ºi cercetãrii. Finalizarea
acestui vis, dupã o jumãtate de secol, chiar
reprezintã un miracol în actuala conjuncturã
politico-socialã, când aproape totul a fost
scos la vânzare. Existã însã oameni care,
sfidând firescul lucrurilor, ataºaþi fiind de
entitatea numitã România, cu preþul vieþii,
cu preþul libertãþii lor ºi al celor dragi, ne fac
pe noi, cetãþenii simpli, sã cãpãtãm identitate
pe acest întins pãmânt. În mod normal, ar
trebui sã le mulþumim pãrinþilor naþiunii.
Pentru cã nu vreau sã vã bulversez de tot,
mã opresc aici cu promisiunea cã voi
continua decriptarea tainelor din þara
noastrã.
beneficiazã
de
viclenie,
înlãturându-ºi adversarii prin
manevre iscusite, înºelând buna
credinþã a altora ºi uneori chiar
utilizând demonstraþii de forþã.
Sunt oamenii care nu trebuie sã
beneficieze de încredere, acel
sentiment despre care am mai
vorbit, atunci când am considerat
cã este necesar, în eseul
„Încrederea vs. neîncredere”.
Î
n încheiere sã ne întrebãm dacã
filosoful francez Paul Ricoeur
(1913-2005) care atrãgea
atenþia cã ideologiile par a fi
indisolubil legate de anumite
trãsãturi ale personalitãþii umane,
avea dreptate scriind: „Atâta
vreme cât trãim într-o lume atât de
complicatã, plinã de crize ºi
conflicte, vom avea nevoie de
ideologii care sã explice – chiar ºi
fals – ce se întâmplã ºi care sã ne
ofere un plan pentru viitor – chiar
dacã e greºit. Ca ºi utopiile,
ideologiile, în pofida aspectelor
negative arhicunoscute, îºi gãsesc
în continuare apologeþi ºi mai ales
oameni dispuºi sã moarã în numele
Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“,
b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060
e-mail: [email protected]
www.ziarulargesul.ro
V. URUC
lor”. Acest subiect a fost mult
discutat în mediul universitar ºi
academic, autori influenþi precum
sociologul, profesorul american de
la Universitatea Harvard - Daniel
Bell (1919 -2011) – afirmând:
„conceptul de ideologie s-a
destrãmat complet”. Personalitatea
este foarte important de a fi
definitã, întrucât nenumãratele
probleme ºi crize cu care se
confruntã omenirea (iminenþa unui
rãzboi nuclear, poluarea, abuzul de
droguri, terorismul etc.) au aceeaºi
cauzã: oamenii. Dupã cum
considera unul dintre gânditorii
umaniºti, remediul ar fi înþelegerea
fiinþei umane: „Dacã vom reuºi sã
îmbunãtãþim natura umanã, atunci
vom îmbunãtãþi totul ºi aceasta
deoarece doar astfel vom înlãtura
cauza dezordinii mondiale” .
„Fiþi buni unii cu alþii”, ne
spune Biblia, fiindcã bunãtatea
creºtinã trebuie sã se manifeste în
toate aspectele vieþii noastre de
fiecare zi. Prudenþa care este
„mama înþelepciunii” ºi curajul la
momentul potrivit s-ar înscrie în
perceptele morale ale Bibliei.
Sãgetãtorul
Director coordonator - Mihai GOLESCU